miercuri, 12 ianuarie 2011

Sclipiri albe, de femeie...

Cobor in zi cu jumatatea mea,
o lipesc de umbra ce ma inconjoara.
Sunt atat de simplu fara Ea
si atat de plin, cand ma-impresoara!
(Jumatatea mea – Tiberiu Pincova)
***


***
Jumatatea ideala!? Hmmm… ar trebui, sa-i caut seara-de-seara mana in parul meu, si sa-i intalnesc privirea atunci cand ma absoarbe in suflet. Este foarte frumoasa in acel moment, e umbra de inger… din umbra ei, imi iau clipa care sa ma tina treaz o viata intreaga. O vreau asa copil cum e… ador buzele ei unite intr-o suparare relativa si ochii in care se alinta stropi de fericire. Bratele ei, ce se unesc noaptea peste trupul meu, caldura ce-mi inunda pieptul… zambetul de dimineata si chipul plin de raze argintii. Imbratisarile calde, pline de parfum de suflet si iubire… ce se intalnesc mereu la apus de Soare, in odaia noastra mica si patul nostu mare!