O zi fara tine cat zece ani de dor...

Iubito, mă gândesc la tine
Ca un borfaş la ceasul unui lord
Şi se ciocnesc în carnea mea drezine
Şi caii fac atac de cord.

(Cel mai iubit dintre pamanteni – Marin Preda)

*****

*****

Iubirea ti.a adus in ochi tot cerul, ti.e inima in forma de.orhidee... in pieptul meu o vraja parca tese, acest portret din fata mea. Afara ploaia alearga niste frunze, desprinse de pe talpa ta... si parul a.nceput sa ti se ude, trezind din el mireasma sa. Simti iubito cum inimile se prefac in unde, iar noi ne regasim plutind... pe muzica iubirilor profunde, in care ne nastem sa murim? O noua viata faurita.n juraminte si un infinit de vieti in urma sa... ne ducem crucea sus pe munte si numele.l legam de.o stea.

Dulcele somn, pe petale de trandafir...

La semineu iti spun povestea din gandul calator,
Ne leganam imbratisati si ascultam cum bate vantul
La geam, cu flori in mana, cu tipat de soim in zbor.
Si-mi pare totul ca-nainte, cand stapaneam Pamantul.
Umbrele noastre se joaca pe perete
Ca soarele ce-apune, intr.o pata pe plafon.
Cuvintele se tes din noi cu multa sete
Ecoul pus sa dea raspunsul, a devenit demult afon!
Intarziate patimi, cascade in surdina,
Faclii aprinse-n larguri, sub orizont stingher.
Vei mai veni aievea? Sa te astept si maine?
Ce zici, faptura dulce si plina de mister?
(Povesti la gura sobei – Tiberiu Pincova)

*****

*****

Legat.am ganduri in cununa, cu trandafiri si orhidee... doar zgomotul facut de vant, imi rasuna in minte si primul meu cuvant, ce mi.l aduc acum aminte. Pictam cu ochii, un verde nesfarsit si flori de camp pictam... si cerul de.un albastru infinit cu pasari ce pe.un portativ au
adormit. Uitat de timp, intr.o poveste fara de sfarsit... calatorind spre tine si impreuna.n infinit! Aud doar linistea iubirii in Primavara dintre noi... pe taramul fericirii, iubindu.ne amandoi. Buzele tale ce saruta omatul cu jar viu de lumina... imbratisarea ce.si atinge scopul, in siragul ce coboara lin pe pieptu.ti, din apa cristalina. Din Soare a ramas acum o pata, ce mi se topeste usor in ochi... adormim cum o faceam odata, iar Tu in piept, purtand ale iubirii, purpurii culori.

Cel mai frumos lucru din lume, este sa iubesti si sa fi iubit!

M-am trezit cu tine in suflet,
cu inima plina de tine,
fara sa-ti stiu mirosul,
fara sa te sarut,
fara sa te ating, doar cu gandul,
atat.
Mai departe,
nu tine de mine,
nu mai am forta,
nu mai e nimic,
plec in multime,
ma pierd.
(Poveste – Roxana Stefan)

*****

*****

Te mangai cu umbra iar Tu ma privesti prin ochii adanci ai stelelor, in lampadarul Lunii... trecut demult de miezul noptii, esti prin astazi si ieri si maine, pasii ce ma poarta in infinit. Hai! Spune
luminii unde sa se opreasca si intunericului unde sa stea in genunchi... atarna din nou pe perete, in vechiul cui ruginit, ceasul nostru cu ticait mut! Peretele de catre fereastra fa.l Soare, iar cel pe care apare umbra mea, fa.l luna... aseaza acolo patul si haide sa ne odihnim. Mangaie.mi parul si scalda.mi cu tine ochii... mai departe, nu tine de mine, nu mai am forta, nu mai e nimic.
Fa.ma sa.ti ating din nou gandul, sa.ti impartasesc mirosul Primaverii... sa te ajung cat mai departe, sa te imbratisez cu dorul, dulcelui sarut!