Dulcele somn, pe petale de trandafir...

La semineu iti spun povestea din gandul calator,
Ne leganam imbratisati si ascultam cum bate vantul
La geam, cu flori in mana, cu tipat de soim in zbor.
Si-mi pare totul ca-nainte, cand stapaneam Pamantul.
Umbrele noastre se joaca pe perete
Ca soarele ce-apune, intr.o pata pe plafon.
Cuvintele se tes din noi cu multa sete
Ecoul pus sa dea raspunsul, a devenit demult afon!
Intarziate patimi, cascade in surdina,
Faclii aprinse-n larguri, sub orizont stingher.
Vei mai veni aievea? Sa te astept si maine?
Ce zici, faptura dulce si plina de mister?
(Povesti la gura sobei – Tiberiu Pincova)

*****

*****

Legat.am ganduri in cununa, cu trandafiri si orhidee... doar zgomotul facut de vant, imi rasuna in minte si primul meu cuvant, ce mi.l aduc acum aminte. Pictam cu ochii, un verde nesfarsit si flori de camp pictam... si cerul de.un albastru infinit cu pasari ce pe.un portativ au
adormit. Uitat de timp, intr.o poveste fara de sfarsit... calatorind spre tine si impreuna.n infinit! Aud doar linistea iubirii in Primavara dintre noi... pe taramul fericirii, iubindu.ne amandoi. Buzele tale ce saruta omatul cu jar viu de lumina... imbratisarea ce.si atinge scopul, in siragul ce coboara lin pe pieptu.ti, din apa cristalina. Din Soare a ramas acum o pata, ce mi se topeste usor in ochi... adormim cum o faceam odata, iar Tu in piept, purtand ale iubirii, purpurii culori.