Soapte in noapte...

 

 

 

As vrea sa fiu acel ceva,

sa pot pluti pana la Luna.

As vrea sa fiu asemeni ei,

sa luminez intreaga noapte,

tacut asemeni ei,

sa fiu soapte in noapte.

(Soapte in noapte – Tiberiu Pincova)

*****

 

 

 

*****

 

Imi ascund privirea de intunericul noptii, in lumina Lunii... in acelasi punct, in care adormim noi doi. Imi fac din brate aripi, sa pot plutii pana la Ea... apoi un steag sa infig in Ea, s.o fac Luna mea. Gandul meu este o gondola ce pluteste in oceanul intunecat... soapta noptii, versul din poezia ce te.a fermecat. Pianul magic, ce canta neincetat... miliardele de luminite, in care ma las inecat. Sub dulcele paznic al noptii... lumina ochilor tai, m.au fascinat. Vino dragoste sa plutim in noapte... sa plutim neincetat!

O iubire de, paie...

 

Imi doresc sa traiesc,

O iubire de paie...

Care sa se aprinda mereu

La cea mai mica scanteie.

Imi doresc la infinit, sa traiesc,

Intr.o iubire de paie

Si cel mai mic dor,

Sa o aprinda mereu!

(O iubire de paie – Tiberiu Pincova)

 *****

 

 

 

*****

Gheata topita de inima de femeie, iubiri daruite... iubiri mari ca altadata, firmituri din care ne hranim cu viata. In viata, inimi multe se inmoaie, pe un foc de paie... asa ne amagim, sufletul sa.l incalzim.

Fiindca am pierdut prin nori, inima cu.al ei fiori… fiindca am pierdut in zare, sentimente de valoare.

In singuratatea noastra si in viata cea lumeasca... cum e Doamne ca sa pui, doua buze intr-un cui, sa te uiti la tinichea, sa faci dragoste cu ea ? Conversatie de vrei, pe buton apasa « play »... Eu am insa o speranta, sa stea lumea la distanta. O iubesc numai pe Ea, scanteia din viata mea… nu dau o inima de paie, pe un foc facut cu paie. Prezentand a lor tentatie, imitand a ta creatie... sunt atatea lucruri care pot avea o rezolvare. Sa vorbim, sa ne iubim... doar impreuna reusim. El si Ea sa se respecte, sa se curete de « pete »... cuvant magic s-ascultam si din greseli sa invatam. Ca iubirea se obtine, urmand vorbele divine... doua inimi se unesc cu voia Celui Ceresc. Insa au nevoie mare, nu de pat cu foc de paie… ci de foc intretinut, cu mult drag in asternut si de adevar curat si de suflet nepatat.