Imi doresc sa traiesc,
O iubire de paie...
Care sa se aprinda mereu
La cea mai mica scanteie.
Imi doresc la infinit, sa traiesc,
Intr.o iubire de paie
Si cel mai mic dor,
Sa o aprinda mereu!
(O iubire de paie – Tiberiu Pincova)
Gheata topita de inima de femeie, iubiri daruite...
iubiri mari ca altadata, firmituri din care ne hranim cu viata. In viata, inimi
multe se inmoaie, pe un foc de paie... asa ne amagim, sufletul sa.l incalzim.
Fiindca am pierdut prin nori,
inima
cu.al ei fiori… fiindca am pierdut in zare, sentimente de valoare.
In singuratatea noastra si in viata cea
lumeasca... cum e Doamne ca sa pui, doua buze intr-un cui, sa te uiti la tinichea, sa faci dragoste cu
ea ? Conversatie de vrei, pe buton apasa « play »... Eu am insa o speranta, sa stea lumea la distanta. O iubesc numai pe Ea, scanteia din viata mea… nu
dau o inima de paie, pe un foc facut cu paie. Prezentand a lor tentatie, imitand a ta creatie... sunt atatea lucruri care pot avea o rezolvare. Sa vorbim, sa ne iubim... doar
impreuna
reusim. El si Ea sa se
respecte, sa se curete de « pete »... cuvant magic s-ascultam si din greseli sa invatam. Ca iubirea se obtine, urmand vorbele divine... doua inimi se unesc cu voia Celui Ceresc. Insa au nevoie mare, nu de pat cu foc de
paie… ci de foc intretinut, cu mult drag in
asternut si de adevar curat si de suflet nepatat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu