Printre 18 picaturi de ploaie II...

 

 

 

 

 

 

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui "Sunt cea mai frumoasă femeie",
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formula...

Te iubesc!

(Descantec de ploaie-fragment - Ana Blandiana)

*****

*****

Timpul si sufletul... timpul este prea lent pentru cei care asteapta, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plang, prea scurt pentru cei care sarbatoresc… dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate… iar sufletul, este o scanteie divina ce si-a uitat aripile in inima Creatorului, ramanand cu doua rani adanci ce sangereaza lumina. De aceea cad odata cu ploaia peste trupul tau, sarutandu.l... bat odata cu stropii de ploaie in geam, spunand, lasa.ma in sufletul tau sa ma odihnesc o viata! Te sarut, in fiecare strop de ploaie... aducand odata cu lacrima uda si lumina. Cand alergi desculta, printre 18 picaturi de ploaie... numara.ma si pe mine in gand, ma vei simtii, dand trupului tau forma divina. Parul tau va lua forma mangaierilor mele... a unui pom in care se regasesc toate fructele pamantului. Iar Eu, printre 18 picaturi de ploaie, ma opresc sa gust un fruct... dulcele fruct al vietii, sarutul tau!

Sarutul spinului...

Să nu te-ndrăgosteşti de mine primăvara,
Când vreau să fug cu ochii mei desculţi
Prin roua visului ce-mi cucereşte seara...
Ai să mă pierzi prin muguri nenăscuţi.
Să nu te-ndrăgosteşti de mine vara,
Când cerul mă îndeamnă să-l provoc
La joc de fulgere, şi la ceartă cu marea...
Tu dintre nori n-ai să mă vezi deloc.
Să nu te-ndrăgosteşti nici toamna de poet,
Septembrie nu-mi va permite fuga
Căci dor de primul măr mai port în piept...
Şi nu-i voi neglija,fecioară,ruga.
Doar iarna sunt dispus pentru amor,
Dar fi te rog concisă-n gând şi fapte
Să nu ne prindă Martie în zbor...
Căci vom cădea din cer în munţi,pe spate.

(Poezie de dragoste – Tamas Vasile-Antonie)

 *****

*****

Poate ai fost acolo, cand spinul punea petala... in dor, mugur de iubire!? Intr.o zi, am sa plantez in fata casei, un trandafir rosu de catifea... poate ma va invata sa nu mai intreb spinii, de ce apara frumusetea trandafirilor.  Noaptea isi presara albul fainii pe fruntea mea...s i imi place sa ascult cum pocneste lemnul sub sarutul focului. Privesc la cufarul cu zestrea ramasa neatinsa... lumina ce.i da mereu culoare cercului ruginit cu ochi de diamant. Conturul tabloului caruia a trebuit sa.i schimb locul... cata lumina a ramas acum in locul lui! De ce uneori, vantul ne ia petalele si ne lasa vii spinii... iar frunzele isi pastreaza mereu locul lor!? Astept de.acum raza, ce aprinde trandafirul... si ochiul ramas incantat de culoarea lui!

Eternitate...

Scriu... si simt ca.i tot ce mai pot face,

Cand nu mai ai puterea s.o arati prin fapte!

Prin vers, creezi o lume cum iti place,

Si razi si plangi si canti, nu doar in soapte!

(Poeme – Gabriel Matrana)

*****

*****

Intr.un colt al camerei vopsita toata.n alb o lumanare uiata plange... si.ntr.un tarziu suflul exploziei o stinge. Si totusi oamenii speriati ies din case bucurandu.se de fapt de jocul de artificii de pe cer... semn ca singuaratatea alergatorului de cursa lunga ar trebui sa ia sfarsit! Si toate astea pentru ca visasem un om cu o pasare pe umar iar pasarea era sufletul meu , uneori pasarea e Dumnezeu ... se facea ca eram in camera, usa o deschidea Moartea! Pasarea pe umar tremura... si omul din vis pe mine ma visa!