Scriu...
si simt ca.i tot ce mai pot face,
Cand
nu mai ai puterea s.o arati prin fapte!
Prin
vers, creezi o lume cum iti place,
Si
razi si plangi si canti, nu doar in soapte!
(Poeme
– Gabriel Matrana)
*****
*****
Intr.un
colt al camerei vopsita toata.n alb o lumanare uiata plange... si.ntr.un tarziu
suflul exploziei o stinge. Si totusi oamenii speriati ies din case bucurandu.se
de fapt de jocul de artificii de pe cer... semn ca singuaratatea alergatorului
de cursa lunga ar trebui sa ia sfarsit! Si toate astea pentru ca visasem un om
cu o pasare pe umar iar pasarea era sufletul meu , uneori pasarea e Dumnezeu ...
se facea ca eram in camera, usa o deschidea Moartea! Pasarea pe umar tremura...
si omul din vis pe mine ma visa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu