Sarutul spinului...

Să nu te-ndrăgosteşti de mine primăvara,
Când vreau să fug cu ochii mei desculţi
Prin roua visului ce-mi cucereşte seara...
Ai să mă pierzi prin muguri nenăscuţi.
Să nu te-ndrăgosteşti de mine vara,
Când cerul mă îndeamnă să-l provoc
La joc de fulgere, şi la ceartă cu marea...
Tu dintre nori n-ai să mă vezi deloc.
Să nu te-ndrăgosteşti nici toamna de poet,
Septembrie nu-mi va permite fuga
Căci dor de primul măr mai port în piept...
Şi nu-i voi neglija,fecioară,ruga.
Doar iarna sunt dispus pentru amor,
Dar fi te rog concisă-n gând şi fapte
Să nu ne prindă Martie în zbor...
Căci vom cădea din cer în munţi,pe spate.

(Poezie de dragoste – Tamas Vasile-Antonie)

 *****

*****

Poate ai fost acolo, cand spinul punea petala... in dor, mugur de iubire!? Intr.o zi, am sa plantez in fata casei, un trandafir rosu de catifea... poate ma va invata sa nu mai intreb spinii, de ce apara frumusetea trandafirilor.  Noaptea isi presara albul fainii pe fruntea mea...s i imi place sa ascult cum pocneste lemnul sub sarutul focului. Privesc la cufarul cu zestrea ramasa neatinsa... lumina ce.i da mereu culoare cercului ruginit cu ochi de diamant. Conturul tabloului caruia a trebuit sa.i schimb locul... cata lumina a ramas acum in locul lui! De ce uneori, vantul ne ia petalele si ne lasa vii spinii... iar frunzele isi pastreaza mereu locul lor!? Astept de.acum raza, ce aprinde trandafirul... si ochiul ramas incantat de culoarea lui!