21...

 

Imi place sa mananc seara, stele pe paine,

sa fac din Luna stapana Cerului.

Iar zorile, au uitat sa ma mai doara,

privindu-ti ochii plini de tot inaltul.

Pe un cal alb cu stea in frunte,

vesela  galopai in dimineata,

rar ning pinii acele desarte,

sa-mi strapunga inima lipsita de speranta.

E prima Toamna  dupa 20 de zile,

Cand te astept sa-mi spui, ramai,

macar o inca viata cu imprumut, ramai cu mine!

 

(21… - Tiberiu Pincova)

 

*******

 

 

 

*******

 

Au trecut, nu mai tin minte cate secunde, de cand te-am cunoscut… si acum mai port pe deget acel inel, ramas inca fara nume.Imi amintesc in  prima zi, dansau in jurul nostru mii-si-mii de Frunze… care mai-de-care mai zglobii, desenand ziua de maine.Obisnuiam sa mananc seara tarziu, stelele pe paine… lasand mereu pentru a doua zi, Soarele sa suspine.Te intindeam pe iarba inca, calda, Cerului sa-i fac oglinda… in ochii tai ca de smarald, stelele ardeau lumina.Din cranguri cad Frunzele, lacrimi, peste trupurile impletite… punandu-ti in par, coroana, precum miresele la nunti impodobite.Astept sa sune ceasul, dupa douazeci de zile, in Octombrie… Te-astept sa-mi spui ramai, ramai inca o viata cu imprumut, pana in Noiembrie.

Ti-am spus adeseori...

 

Ţi-am spus adeseori , să nu-mi răneşti iubirea
Şi lacrimi care ard , în ochi , să nu îmi pui .
De mă iubeşti , să-mi fii doar fericirea ,
Zăvoarele din suflet , pe rând să le descui .

Ţi-am spus adeseori , că port o teamă mare
De altă suferinţă , a altui început .
Mi-e amintirea vie , a clipelor amare
A tot ce am trăit , a tot ce m-a durut .

Ţi-am spus adeseori , că viaţa rău mă doare
Mi-e crucea grea , şi tot cad la pământ .
Mi-ai spus, că dragostea-i minune , e splendoare ,
Naivă cum eram , credeam al tău cuvânt .

Ţi-am spus adeseori , să nu-mi serveşti iluzii
Şi mi-ai dat vise , ce suflet mi-au zdrobit .
Azi dragostea ne zace , bolnavă , în perfuzii
Tristeţea prea adânc , în mine a ciobit .

Ţi-am spus adeseori , că dragostea-mi rănită
Va sângera , scurgându-mă de viaţă .
Azi între noi , iubirea e absentă
Se zbate în ecouri , lipsită de speranţă .

( Ţi-am spus adeseori - Jurca Marinela Florina )

*******

 

 

 

*******

 

 

 

Pluteam amandoi prin vise, iar la un moment dat, am avut un accident… Ea ma intreba, “sangerezi?”, Eu i-am raspuns, ca “Nu!” Apoi mi-a spus, “simt ceva rece de la pieptul tau”… i-am spus ca, “este de la gheata ce ma cuprinde dint-o data”. Si-a asezat apoi palma peste rana si mi-a incalzit durerea… dar i-am spus ca aceasta, vine dintr-o viata anterioara. Mi-a spus ca aude ecoul ce-o infasoara… cu un ultim grai, i-am spus, ca este tot ce mi-a mai ramas din viata. Apoi m-am scurs incet, fara ca Ea sa vada… acum, pluteste Ea pe acelasi nor, din care Eu Am cazut in vis!