Ti-am spus adeseori...

 

Ţi-am spus adeseori , să nu-mi răneşti iubirea
Şi lacrimi care ard , în ochi , să nu îmi pui .
De mă iubeşti , să-mi fii doar fericirea ,
Zăvoarele din suflet , pe rând să le descui .

Ţi-am spus adeseori , că port o teamă mare
De altă suferinţă , a altui început .
Mi-e amintirea vie , a clipelor amare
A tot ce am trăit , a tot ce m-a durut .

Ţi-am spus adeseori , că viaţa rău mă doare
Mi-e crucea grea , şi tot cad la pământ .
Mi-ai spus, că dragostea-i minune , e splendoare ,
Naivă cum eram , credeam al tău cuvânt .

Ţi-am spus adeseori , să nu-mi serveşti iluzii
Şi mi-ai dat vise , ce suflet mi-au zdrobit .
Azi dragostea ne zace , bolnavă , în perfuzii
Tristeţea prea adânc , în mine a ciobit .

Ţi-am spus adeseori , că dragostea-mi rănită
Va sângera , scurgându-mă de viaţă .
Azi între noi , iubirea e absentă
Se zbate în ecouri , lipsită de speranţă .

( Ţi-am spus adeseori - Jurca Marinela Florina )

*******

 

 

 

*******

 

 

 

Pluteam amandoi prin vise, iar la un moment dat, am avut un accident… Ea ma intreba, “sangerezi?”, Eu i-am raspuns, ca “Nu!” Apoi mi-a spus, “simt ceva rece de la pieptul tau”… i-am spus ca, “este de la gheata ce ma cuprinde dint-o data”. Si-a asezat apoi palma peste rana si mi-a incalzit durerea… dar i-am spus ca aceasta, vine dintr-o viata anterioara. Mi-a spus ca aude ecoul ce-o infasoara… cu un ultim grai, i-am spus, ca este tot ce mi-a mai ramas din viata. Apoi m-am scurs incet, fara ca Ea sa vada… acum, pluteste Ea pe acelasi nor, din care Eu Am cazut in vis!