Teama dulce si aurie...

Protejaza-mi visele naive
Teama dulce si aurie,
Visele prin care te vad atat de buna
In aceasta clipa tarzie.
Prinde-mi in suflet un dor, de liniste scaldat,
Ce-si cauta un adapost umil
Si pentru a trai in visul cel mai scump
Prinde-mi auzul in murmur de copil.
Clipele calme ce nu se mai intorc
Si nu le voi mai simţi niciodata
Aranjaza-mi-le in suflet duios,
Tu, vreme ingandurata…
Pentru zilele goale ale lumii
Opreste frunza-n culoarea ei de-acum
Prin care zefirul trece in soapte
Ramanand in al mirarii parfum.
Milostiveste-te si lasa timpul
Sa vasleasca cu aripi de ceara,
Zeul-soare sa-si filtreze razele moi
Prin aerul ce ma-nconjoara.

Atunci cand pierzi pe cineva drag, nu l-ai pierdut, l-ai castigat pentru toata viata... este minunat sa scormonesti sufletul si sa sti ca vei gasi amintiri... amintiri triste sau amintiri frumoase, cu ele vei pasii mereu in viata mai departe, spre alte si alte amintiri... stau si citesc povestile celorlalti si ma gandesc, la a mea, la cat de diferita e… aceasta iubire imi da speranta...
Am fost mereu si santem fascinati de iubiri celebre, "Romeo si Julieta", "Elena din Troia si Paris", de acel american decedat intr-un accident feroviar si care cu un ultim efort, cu sangele din rana sa a scris un mesaj de dragoste: "I love my kids, i love Leslie", ce avea sa ramana in inimile indragostitilor ca: "Mesaj de dragoste scris cu sange"... dar am fost pe veci marcat de propria-mi poveste. Pvestea mea, izvor nesecat de inspiratie de-a lungul veacurilor pentru milioane si milioane de carti - dragostea m-a atins si pe mine, doar niste nume acum... au trecut prin viata mea, ca un fulger ce strabate cerul in mijlocul unei tumultoase furtuni... la inceput a fost "C", cu care am avut o relatie de 8 ani si care s-a sfarsit oarecum amiabil... apoi au fost, "A, M, C, G, F" si poate initialele se repeta la nesfarsit pana anul trecut cand am cunoscut-o pe Ea, din nou "A", poate asa mi-a poruncit alfabetul inimii, sa incep mereu cu inceputul.
Oare cine ar crede, ca in 2-3 luni de zile cunosti o persoana atat de bine, o idolarizezi, o simti atat de fierbinte in suflet, incat sa-ti sudeze noaptea de zi si pamantul de univers... sa fie sufletul tau pereche... va spun acum, Eu cred, pentru ca mi s-a intamplat mie!
Oamenii buni gresesc putin, de fapt, o singura data si pentru ca regreta atat de mult ca au gresit, isi doresc sa nu se fi nascut... poate ca doresc sa se transforme in ingeri care sa ne apere pe noi ceilalti de marginea prapastiei spre care ne indreptam... ne ofera dragostea si puterea de a merge mai departe fara sa-i plangem la infinit.
Cand a plecat, avea mototolita in buzunar o hartie cu o rugaciune ca un cantec... se semnase dedesubt cu numele meu si prenumele ei, a scris de fapt adanc pe inima mea.
S-ar fi dorit un singur lucru in viata, ca Eu sa fiu fericit!
Eram in acel moment al vietii in care credeam ca dragoste adevarata pentru mine nu mai exista, dar totusi nu a fost asa... intuneric , clopotele unei biserici se aud batand a moarte, undeva in noapte, pierzandu-se in neant... in camera luminata de cateva lumanari negre, insangerate, se afla doar doua suflete, El si Ea.
A doua zi, m-am trezit intr-un lac sarat... trupul gol, ca de nou nascut si in mana cu un "Abecedar"... pe prima pagina se putea citi: "Asa incep si se termina toate si toate merg astfel mai departe!"
Era momentul care m-a condus la Ea, tot "A"... iubire fulgeratoare, certuri care au unit mai mult si pe deplin... acum santem deja "noi", santem viata insasi, lasand in urma norii grei, tristeti si noroi... santem o pereche din mai multe suflete, avand cu noi in suflet pe cei ce s-au stins, avandu-ne in schimb pe noi, la bine si la greu!
Incerc sa ii opreasc suvoiul de lacrimi ce se preling pe obrajii ei, poate nu reusesc, durerea ei este prea mare pentru a putea fi ucisa, durerea ei nu poate fi ucisa, asta simte Ea ... dar Eu stiu ca o pot face fericita ... as face orice mi-ar cere ea ... as muri pentru Ea!
In ochii mei sa intiparit din nou speranta, in ochii ei se aprinde o licarire de fericire ce seamana cu luceafarul ce dispar dimineata... este tot speranta... am reusit sa-i aprind din nou speranta.
Cand am sa o intalnesc, am sa o sarut cu atata pasiune izvorata din cele mai adanci simtiri ale sufletului omenesc... un sarut ce izvoraste din iubire, iubire ce poate sparge orice granite... ar putea dstruge chiar si portile iadului, fara ca nimic sa ne mai atinga in afara iubirii noastre.
In aceea zi, vom fi doar noi si vocile noastre insemnate cu durere, durerea placerii, durerea fericirii, durerea iubirii, frica de toti cei ce vor sa ne desparta, si mai ales curajul de a-i infrunta pe toti cei ce vor avea nesabuinta de a incerca sa ne distruga dragostea... te voi strange la piept, atat cat sa ramana semn pe veci in inima mea!
Te iubesc dragostea mea si sant pe veci al tau!