Privesc in fiecare noapte, Luna din ochii tai...

 

Luna, stapana a gandurilor noastre,

in gandul tuturor privesti nestingherita,

in ochii ei, lumina.ti oglindesti.

In bezna noptii intunecate,

tremur tot cand te privesc,

ma simt timid sa te privesc mai sus de mijloc,

ador  enorm cand te aprinzi din stele

plina de farmec si mister,

sa te cuprind in palme, sa te privesc dansand pe cer.

(Angela – Tiberiu Pincova)

 

******

 

 

 

 

******

 

Luna apartine tuturor,caci  cele mai bune lucruri in viata sunt pe gratis… cuprind in palma, strans, razlele ei, pentru a nu le lasa prada zilei si le lipesc de piept.Imi inchipui ca aceste raze sunt ochii ei, iar astfel imi poate privi in suflet, marea mea dorinta… si tremur tot cand vad a ei lumina, mai sus de mijlocu.i catifelat, timid ii mangai sanii, atat de delicati. Te privesc, imi picuri raze printre pleoape si.mi zambesti…  in fiecare noapte vi sa.mi spui: “locuiesc in inima ta, ca nicicand sa nu o lass a planga”. Lumina zambetului tau, in sufletul meu salajluieste, pe pieptul meu iti dormi fruntea… intineresc in fiecare noapte si imbatranesc in fiecare zi, alaturi de tine in eternitate.

Clair de Lune...

 

 

Ţi-e sufletul ca un peisaj ales
Ce vin să-l farmece bizare măşti;
În cântec de lăută, dansând, ies
Tristeţi, de sub vopselele groteşti.
Cântând în modul lor minor iubirea
Puternică şi viata oportună,
Nu par să ştie ce e fericirea
Şi cântul lor se pierde-n clar de lună,
În clar de lună, blând ca o-alinare,
Ce face păsări să viseze-n ramuri,
Sa hohotească de extaz izvoare,
Izvoare mari şi zvelte, printre marmuri.

(Clar de Luna – Paul Verlaine)

 

 

 

******

 

 

 

******

                                                

Mi.am facut din deget semn de carte, printre filele bronzate de timp... lapte si miere imi este amintirea, iar glasul ce te striga, e cand zambet, cand tristete. Alergand pe cai albi in noapte, semanand basme... culegand din ganduri ceata si asezand in noapte Luna. Ma asez vesnic langa steaua, ce ma cauta, ce ma striga... intind mana larg in zare, covor rosu sa astern, dorului ce.l chem.

Cu fior nestins de patimi, te asezi pe brat sfielnic... sunete se sparg in noapte, de saruturi, chiar de soapte. Fie.ti sarutarea dulce, cum a fost si pana acum... sa pasim din nou impreuna, pana la sfarsit de drum.

Trandafir de fericire...

 

 

 

Migdal frumos ce iute-ai inflorit
Si florile in fructe se schimbara,
Amar si dulce-i zambetul ivit
Pe gura ta cand dulce, cand amara.
Din mana ta eu iau pocalul plin,
Si inchinandu-l fericirii tale
Sarut pe-argintul parfumat de vin,
Amara, dulce urma a buzei tale...

(Migdalul – Omar Khayyam)

 

 ******

 

 

 

 

******

 

Esti astrul cel mai presus de pe cer...  si plutesti lin spre fereasta, unde Eu o raza.ti cer. Uneori esti cerul, cu ale lui calesti... si.n intreg Universul Tu mi.l rascolesti. Esti steau a cea mai luminoasa, poleita cu argint...  ce.n fiecare noapte ma lumineaza, nascocind povesti. Esti pacea din trandafirul galben, ce.mi mangaie obrazul... si mireasa ce.mi canta la ureche, parfumand auzul. Esti trandafirul galben, ce infloreste.n inima mea... esti stropul cald de ploaie, ce ma trezeste din a visa. Visul meu adanc si placut, precum zambetul tau... esti spuma valurilor vietii, lovind malul meu! Esti lumina ce.mi limpezeste ochii umezi... esti ultima silaba, ce o rostesc inainte de a te visa. Esti roua de pe trandafirul galben... in care o viata intreaga, Eu doresc a ma scalda! Si dintre toti trandafiri galbeni... Tu esti mireasa mea!