Ţi-e
sufletul ca un peisaj ales
Ce vin să-l farmece bizare măşti;
În cântec de lăută, dansând, ies
Tristeţi, de sub vopselele groteşti.
Cântând în modul lor minor iubirea
Puternică şi viata oportună,
Nu par să ştie ce e fericirea
Şi cântul lor se pierde-n clar de lună,
În clar de lună, blând ca o-alinare,
Ce face păsări să viseze-n ramuri,
Sa hohotească de extaz izvoare,
Izvoare mari şi zvelte, printre marmuri.
Ce vin să-l farmece bizare măşti;
În cântec de lăută, dansând, ies
Tristeţi, de sub vopselele groteşti.
Cântând în modul lor minor iubirea
Puternică şi viata oportună,
Nu par să ştie ce e fericirea
Şi cântul lor se pierde-n clar de lună,
În clar de lună, blând ca o-alinare,
Ce face păsări să viseze-n ramuri,
Sa hohotească de extaz izvoare,
Izvoare mari şi zvelte, printre marmuri.
(Clar
de Luna – Paul Verlaine)
******
******
Mi.am
facut din deget semn de carte, printre filele bronzate de timp... lapte si
miere imi este amintirea, iar glasul ce te striga, e cand zambet, cand
tristete. Alergand pe cai albi in noapte, semanand basme... culegand din
ganduri ceata si asezand in noapte Luna. Ma asez vesnic langa steaua, ce ma
cauta, ce ma striga... intind mana larg in zare, covor rosu sa astern, dorului
ce.l chem.
Cu fior nestins de
patimi, te asezi pe brat sfielnic... sunete se sparg in noapte, de saruturi,
chiar de soapte. Fie.ti sarutarea dulce, cum a fost si pana acum... sa pasim
din nou impreuna, pana la sfarsit de drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu