Femeia inseamna gand, dorinta si vise,
vise spulberate, farmec sau implinire…
Citeam candva dintr-o carte si am
asternut apoi in viata,
Niciodata nu am ajuns, la acel inceput
prin care sfarseste sfarsitul…
Shakespeare a fost indragostit, dar
piesele-I sunt triste,
o tristete amara, strapunsa de o sabie
blanda…
Cand sabia capul mi-a taiat,
visele mi s-au imprastiat in mii-si-mii
de cioburi…
Acum imi caut pe jos, nu visele,
iertarea!
Astept de mult un plic si un postas,
ce nu mai suna, ci doar imi bate in cuie
gandurile…
(Nu-I cere Soarelui, misterul noptii –
Pincova Tiberiu)
Candva te voi ierta pentru ca mi-ai
spart inima si mi-ai imprastiat visele… dar acum te iert, nu pentru ca meriti
iertarea, ci pentru ca merit Eu linistea.Am jucat ani buni rolul nebunului, din
piesa ta de teatru… mi-am castigat regatul, pierzand un singur cal.M-am plimbat
apoi din gura-n-gura, pana am devenit cuvant… apoi am fost pe rand, carte,
diapozitiv, film si arhiva.In linistea mea, acorduri de pian cu Luna… bat
clopote, de ospat ar fi mai bine!Dincolo de albul din care mi-au ramas doar
amintirile… culoare, multa culoare, sunt din nou liber!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu