Pasarea cu aripi peste lume...

 

 

 

Pasarea citea in zbor, un pisc semet de vreme,

adanc infipt in codrul inca verde,

peste valea larga, umbra si-o asterne.

In valea de smarald un pom in toamna infloreste,

ramul isi intinde larg, iar pasarea pe brat

neturburata poposeste,

din floarea alba, voal isi pune,

contopita acum cu codrul, departe de lume

in neclintire, apartinandu-si  absolut.

 

(Pasarea cu aripi peste lume – Tiberiu Pincova)

 *******

 

 

 

*******

Cand ingeri plang cu lacrima albastra… din Cer cad pasari mii-si-mii, cernand matase.Cand ucizi un zbor si visul se stinge cu el odata… pe Pamant nu vor mai fi culori si totul va fi in ceata.Cand din palme, colivie ii faci, din aripi penele ii cad… si zi-de-zi va fi tot mai departe de lume.Intinde-I bratul si doar atat… acolo o sa-I fie vesnic casa, iar aripile intinse peste lume.