Sunt trup de vant si cap in nori,
Culege.ma din picaturi de ploaie,
atinge.te, cu sarutarea uda
si risipeste.ma, sub vesmantul tau!
Imi invalui trupul, in visari cu tine,
respira.ma, in dimineti senine.
Aseaza.ma in gandul tau
atinge.te, cu sarutarea uda
si risipeste.ma, sub vesmantul tau!
Imi invalui trupul, in visari cu tine,
respira.ma, in dimineti senine.
Aseaza.ma in gandul tau
si fi a mea cat tine Universul,
dulce fuse sarutarea ta si calda.mbratisarea,
parca am pluti mereu, in corabii de dor.
pe cararile noastre, doar de noi stiute.
Strange.ma aproape, fa.ma ghem in tine
si povesteste.mi, dulci visari cu mine.
Poarta.ma cu tine in suflet,
iubeste.ma cum m.ai iubit la inceput
si lasa.ma sa fiu suflet bun,
dulce fuse sarutarea ta si calda.mbratisarea,
parca am pluti mereu, in corabii de dor.
pe cararile noastre, doar de noi stiute.
Strange.ma aproape, fa.ma ghem in tine
si povesteste.mi, dulci visari cu mine.
Poarta.ma cu tine in suflet,
iubeste.ma cum m.ai iubit la inceput
si lasa.ma sa fiu suflet bun,
iar Tu, ingerul meu scump!
(Visele noastre – Tiberiu Pincova)
*****
*****
Mi.ar
fi placut sa culeg tot campul de margarete... sa fac un buchet mare pe care sa
il duc in casa si sa le presar peste tot. Apoi sa le culeg aproape de suflet,
intr.un dor... ma iubeste? Nu ma iubeste... ma iubeste? Calc usor printre ele
de teama sa nu le strivesc, sunt atat de fragile si atat de frumoase... iar Ea
atat de trista! Se bucura de roua diminetii si de razele Soarelui pe care incearca
sa le prinda in palma... si se mira ca nu le poate strange in pumni. Parca o
vad, desculta in iarba plina de roua... cu parul ei carliontat, aproape
ciufulit, cu o rochita subtire si transparenta din in. Pluteste deasupra
florilor, mangaindu.le... e atat de micuta si alba incat aproape ca nici nu se
deosebeste dintre ele.
O iau
de mana si ma uit atent si aproape ingrijorat la ochii ei mari care au ramas
atintiti pe una din florile acelea pe care fetitele le culeg ca sa le rupa
petalele spunand ” ma iubeste” sau ” nu ma iubeste” in timp ce le arunca una
cate una… parca si Ea si.ar fi dorit sa faca asta, parca in campul acela de
flori statea raspunsul. Parea atat de dezorientata si de pierduta in ganduri
incat, ma infioaram vazand-o, parca niciodata nu a fost asa... parca niciodata
nu s-a indoit de dragostea mea, parca niciodata nu a fost atat de aproape de a
fugi, de a se ascunde, parca niciodata nu a avut aerul asta de copil abandonat.O
iau in brate usor, o tin strans lipita si ii spun ca sufletul meu e al ei dintr-o
zi de demult... ca viata mea, a inceput odata cu Ea, caci in clipa in care am
cunoscut.o, m.am nascut din nou. O mangai si o sarut pe buze, pe ochi, ii sarut
sanii... ii soptesc cuvinte frumoase, o rog sa ramana, ingenunchez in fata
ei. As fi vrut sa o iubeasc acolo in iarba
plina de roua, sa ii scot hainele si
apoi sa o imbrac in petale de flori... dar Ea tace, asculta Iubirea vorbindu-i
si isi lasa incet capul pe umarul ce vrea sa o sprijine, aproape obosita
de-atata asteptare. Sunt bine, imi spune Ea incet… vreau doar sa imi arati ca
ma iubesti. In clipa imediat urmatoare, vantul ma paraseste odata cu petalele
rasfirate prin casa... doar pasii ramasi din polen se mai vad si ecoul ce
continua sa razbata, ma iubeste?... nu ma iubeste!... ma iubeste?...
