21...

 

Imi place sa mananc seara, stele pe paine,

sa fac din Luna stapana Cerului.

Iar zorile, au uitat sa ma mai doara,

privindu-ti ochii plini de tot inaltul.

Pe un cal alb cu stea in frunte,

vesela  galopai in dimineata,

rar ning pinii acele desarte,

sa-mi strapunga inima lipsita de speranta.

E prima Toamna  dupa 20 de zile,

Cand te astept sa-mi spui, ramai,

macar o inca viata cu imprumut, ramai cu mine!

 

(21… - Tiberiu Pincova)

 

*******

 

 

 

*******

 

Au trecut, nu mai tin minte cate secunde, de cand te-am cunoscut… si acum mai port pe deget acel inel, ramas inca fara nume.Imi amintesc in  prima zi, dansau in jurul nostru mii-si-mii de Frunze… care mai-de-care mai zglobii, desenand ziua de maine.Obisnuiam sa mananc seara tarziu, stelele pe paine… lasand mereu pentru a doua zi, Soarele sa suspine.Te intindeam pe iarba inca, calda, Cerului sa-i fac oglinda… in ochii tai ca de smarald, stelele ardeau lumina.Din cranguri cad Frunzele, lacrimi, peste trupurile impletite… punandu-ti in par, coroana, precum miresele la nunti impodobite.Astept sa sune ceasul, dupa douazeci de zile, in Octombrie… Te-astept sa-mi spui ramai, ramai inca o viata cu imprumut, pana in Noiembrie.

Ti-am spus adeseori...

 

Ţi-am spus adeseori , să nu-mi răneşti iubirea
Şi lacrimi care ard , în ochi , să nu îmi pui .
De mă iubeşti , să-mi fii doar fericirea ,
Zăvoarele din suflet , pe rând să le descui .

Ţi-am spus adeseori , că port o teamă mare
De altă suferinţă , a altui început .
Mi-e amintirea vie , a clipelor amare
A tot ce am trăit , a tot ce m-a durut .

Ţi-am spus adeseori , că viaţa rău mă doare
Mi-e crucea grea , şi tot cad la pământ .
Mi-ai spus, că dragostea-i minune , e splendoare ,
Naivă cum eram , credeam al tău cuvânt .

Ţi-am spus adeseori , să nu-mi serveşti iluzii
Şi mi-ai dat vise , ce suflet mi-au zdrobit .
Azi dragostea ne zace , bolnavă , în perfuzii
Tristeţea prea adânc , în mine a ciobit .

Ţi-am spus adeseori , că dragostea-mi rănită
Va sângera , scurgându-mă de viaţă .
Azi între noi , iubirea e absentă
Se zbate în ecouri , lipsită de speranţă .

( Ţi-am spus adeseori - Jurca Marinela Florina )

*******

 

 

 

*******

 

 

 

Pluteam amandoi prin vise, iar la un moment dat, am avut un accident… Ea ma intreba, “sangerezi?”, Eu i-am raspuns, ca “Nu!” Apoi mi-a spus, “simt ceva rece de la pieptul tau”… i-am spus ca, “este de la gheata ce ma cuprinde dint-o data”. Si-a asezat apoi palma peste rana si mi-a incalzit durerea… dar i-am spus ca aceasta, vine dintr-o viata anterioara. Mi-a spus ca aude ecoul ce-o infasoara… cu un ultim grai, i-am spus, ca este tot ce mi-a mai ramas din viata. Apoi m-am scurs incet, fara ca Ea sa vada… acum, pluteste Ea pe acelasi nor, din care Eu Am cazut in vis!

LEGATURI...

 

"Un sfert de viaţă îl pierdem făcând legături.

Tot felul de legături între idei, între fluturi, între lucruri şi praf.

Totul curge aşa de repede, şi noi tot mai facem legături între subiect şi predicat.

Trebuie să-i dăm drum vieţii, aşa cum ne vine exact, să nu mai încercăm să facem legături care nu ţin. De când spun cuvinte fără şir, simt că-mi recuperez ani frumoşi din viaţă."

 

(Marin Sorescu)

 

*******

 

 

 

*******

 

 

 

Alergam singur prin noapte, stergand din suflet tacerea… alergam sa prind umbra ta printre infinite soapte. Inodam tacerea din umbre cu lumini multicolore… asa am ales soapta ta.In spate, lumina Lunii se pierde in noapte… e liniste acum, doar o melodie stranie, ce vine din adanc de suflet.Tacerea de cristal se raspandeste-n mii-si-mii de stele… neputincios, ma pierd in Universul dulce, ma amestec printre ele.Doua talpi se joaca prin iarba ce se inalta din pamantul cald… trupuri ce danseaza in lumea de smarald.Umbre dese umbla repezi si danseaza pe pereti… noi doi, contopiti cu noaptea, ardem in noi vieti.Cuvinte zboara-n fluturi, soptite la ferestre… inimi ce  leaga in cercuri, intreg Universul.

L.O.V.E.

Lasa-ma sa-ti spun,

O viata intreaga ce simt acum..

Vremea iubirii incepe cu Primavara,

Eu am mereu vremea mea…  TU!

 

(L.O.V.E – Tiberiu Pincova)

 

 

*******

 

 

 

 

 

 

*******

 

 

M-ai facut sa simt drumul prin intuneric, ghidat de sunetul inimii ce bate in piepturile noastre…  am cautat sa car greutatlile lumii doar in cele doua palme, facandu-le reusitele noastre. Cand ochi rosii priveau la noi cu invidie… noi apartineam unei singure lumi, a noastra. Cu bagajele facute, suntem prinsi in acelasi vis… viata este melodia ce-o dansam iar dragostea-i rasplata noastra. Lasa-ma o viata intreaga sa iti spun numai ce simt acum… sa facem Primavara vremea noastra, doar Tu, Eu si un singur drum.

 

 

Moonlight Shadow

 

Lumina Lunii taia noaptea, fara nicio umbra,

nu avea multe de spus, doar de adaugat…

Si cand iti vorbesc, Tu imi vorbesti,

cand tac, esti doar o umbra si un baston, de lumina…

Vesmantul corporal ma parasise, sub ochii tai albastrii,

in ochii de Luna, ce ma proiecteaza in lumea ei…

Pamantul sa se invarta, clipele sa cearna,

orele in sine, kilometri zile si trenul timp ce le desnoada…

Din multele de zapada, curge iar izvor,

din Luna, naste iarasi zambet, sunt pregatit sa visez din nou frumos!

 

(Din umbra Lunii – Tiberiu Pincova)

 

********

 

 

 

********

 

Ma ridicam in aer , fara gravitatie, tot si numai gand… din zambetul Lunii, sa imi astern un alt Pamant.Ca atunci cand neantul unui tunel, te poarta spre lumina… iar Tu impletesti legamant din fiecare raza.Un trup de zana gol, acoperit doar cu matase… Luna luand pe ea, doar Soarele, lasandu-ne visare.Aerul crispat iti taie rasuflarea si noaptea n-are mila de cainii vagabonzi… viata isi resprira propriul aer, in ochii de Luna ce ma proiecteaza in lumea ei.Cum e lumea dinspre acolo sus, ciudat, dar nu mai vezi Pamantul… doar secundele sa curga, minutele sa treaca, orele sine, kilometri zile, iar trenul timp care se desnoada dedesubt, iubire sa cearna, senzual si ireal.

 

 

Nu-i cereti Soarelui sa va explice misterul noptii...

 

Femeia inseamna gand, dorinta si vise,

vise spulberate, farmec sau implinire…

Citeam candva dintr-o carte si am asternut apoi in viata,

Niciodata nu am ajuns, la acel inceput

prin care sfarseste sfarsitul…

Shakespeare a fost indragostit, dar piesele-I sunt triste,

o tristete amara, strapunsa de o sabie blanda…

Cand sabia capul mi-a taiat,

visele mi s-au imprastiat in mii-si-mii de cioburi…

Acum imi caut pe jos, nu visele, iertarea!

Astept de mult un plic si un postas,

ce nu mai suna, ci doar imi bate in cuie gandurile…

 

(Nu-I cere Soarelui, misterul noptii – Pincova Tiberiu)



 

 ********
 

 

 

 

 

********

Candva te voi ierta pentru ca mi-ai spart inima si mi-ai imprastiat visele…  dar acum te iert, nu pentru ca meriti iertarea, ci pentru ca merit Eu linistea.Am jucat ani buni rolul nebunului, din piesa ta de teatru… mi-am castigat regatul, pierzand un singur cal.M-am plimbat apoi din gura-n-gura, pana am devenit cuvant… apoi am fost pe rand, carte, diapozitiv, film si arhiva.In linistea mea, acorduri de pian cu Luna… bat clopote, de ospat ar fi mai bine!Dincolo de albul din care mi-au ramas doar amintirile… culoare, multa culoare, sunt din nou liber!

 

Pasarea cu aripi peste lume...

 

 

 

Pasarea citea in zbor, un pisc semet de vreme,

adanc infipt in codrul inca verde,

peste valea larga, umbra si-o asterne.

In valea de smarald un pom in toamna infloreste,

ramul isi intinde larg, iar pasarea pe brat

neturburata poposeste,

din floarea alba, voal isi pune,

contopita acum cu codrul, departe de lume

in neclintire, apartinandu-si  absolut.

 

(Pasarea cu aripi peste lume – Tiberiu Pincova)

 *******

 

 

 

*******

Cand ingeri plang cu lacrima albastra… din Cer cad pasari mii-si-mii, cernand matase.Cand ucizi un zbor si visul se stinge cu el odata… pe Pamant nu vor mai fi culori si totul va fi in ceata.Cand din palme, colivie ii faci, din aripi penele ii cad… si zi-de-zi va fi tot mai departe de lume.Intinde-I bratul si doar atat… acolo o sa-I fie vesnic casa, iar aripile intinse peste lume.