Sant cer… sau asa sper!

"Omul rău se pierde prin partea sa cea bună, omul bun, prin partea sa cea rea." Era o iarna ca-n povesti, ninsese zile in sir, totul era acoperit de zapada alba, pufoasa si stralucitoare ce avea, binisor, peste un metru inaltime… am iesit sa ma plimb… pe trotuare erau carari inguste cat sa treaca o persoana… pe strazi, utilaje de deszapezire. Treceam pe langa un parculet… la o distanta de aproximativ 50 m am vazut un caine mare alb… a inceput sa sara prin zapada, distanta dintre noi devenind din ce in ce mai mica… mi-era groaza si atunci am simtit spontan cum ma resorb in inima… s-a deschis un orizont, coame albe, ochi blanzi si un magic tumult de copite de cai… eram deja deasupra tuturor! Am cunoscut acolo un om tare bun... cum deosebesc eu oamenii tare buni de cei care-s doar buni sau mediocru de buni? E simplu! Omul tare bun este cel care ma face si pe mine sa vreau sa fiu mai bun decat mine, ma face sa ma simt mic, dar intr-un mod placut... in sensul in care vad cat e de mare lumea prin ochii lui si parca mi se deschid si mie ochii mai bine, in sensul in care vreau sa cunosc cat mai mult sau multe lucruri bune din lume... dar ce e cel mai bun la omul tare bun este ca ma face sa simt ca pot fi si Eu mai bun! Cam ca toate lucrurile tare bune, mi s-a parut prea bun sa fie adevarat, dar spre deosebire de alte dati cand incercam sa gasesc cusururi unor astfel de oameni tare buni... de data asta am continuat sa cred in El asa cum e...si in lumea mea mica am continuat sa sper ca ma voi putea largi. Stiti cum fiecare din noi avem un om bun si unul rau inauntru, cel bun care iese mereu afara cand iese soarele si cel rau sta ascuns si iese doar pe ploaie sau pe timp urat? Am invatat cu mult timp in urma ca mai exista un fel de om...chiar mai tare decat omul tare bun acela este “marele om”. “Marele om” este cel care-l il face pe omul bun din El sa iasa chiar si atunci cand ploua sau e vreme urata… Eu incepeam sa vad in omul asta “tare bun” un “mare om”. Din pacate povestea nu are un final prea fericit... deocamdata, omul tare bun ma facea sa discut numai cu omul bun din mine si omul rau nu mai avea drept de apel decat in rare situatii cu vreme incredibil de rea! Insa, intr-o zi, asa, pe nepusa-masa, omul tare bun a scos omul rau din el chiar pe vreme insorita. M-am uitat afara, am verificat..era soare! Si totusi omul fusese rau... poate neintentionat...desi ca sa scoti omul rau din tine trebuie sa-l chemi ca el sta mai bine ascuns... de aia nu prea cred eu in rautate accidentala sau fara intentie. Multi dintre voi vor zice ca am uitat de omul sensibil... sau chiar de omul tare sensibil… vreti sa stiti un secret? Eu nu cred in omul (tare) sensibil!!! Cred ca sensibilitatea omului sensibil este doar o scuza adusa in discutie de omul rau atunci cand vrea sa scape basma-curata!!! Omul sensibil este omul bun, care simte cand este soare si vrea sa se bucure de El. Cand iti deschizi inima catre soare si intervine brusc un nor... nu e cumva normal sa te sensibilizezi? Ma rog.. Omul cel tare bun a continuat sa fie bun in ochii mei, ca pana la urma important este ca este om, deci e normal sa fie si rau uneori… dar ceva din felul sau de a fi ma pusese deja in garda. Nu am inceput sa caut cusururi pentru ca nici nu am avut timp, omul tare bun a fost la scrut timp, din nou, usor rautacios. Ma gandesc ca eforturile mele de a fi bun au fost prea mici, poate minuscule, poate invizibile. Dar ma gandesc ca omul tare bun e primul care stie ca si Eu sunt om si ca nu pot fi bun tot timpul. Lucrurile cu omul tare bun s-au agravat suprinzator pe zi ce trece... pana am ajuns la concluzia ca ori ploua prea des, ori nu exista oameni tare buni, ci doar ni-i inchipuim noi din dorinta de ne raporta la ceva. Orice om pana la urma are dreptul sa nu agreeze felul de a fi al altui om… ma gandesc ca asta nu e o rautate ci doar o realitate care trebuie acceptata. Adevaratul semn al unui om bun este comportamentul lui fata de acel om pe care-l nu-l inghite. Adica daca in relatia ta cu persoana respectiva exista mai multi nori decat cer senin... pe care din oamenii tai interiori alegi sa-i strigi la apel, sa se confrunte cu situatia? Odata ce s-a ales omul rau, de catre oricare dintre voi, Tu sau El, relatia este mai mult de jumatate compromisa… cu greu mai ajung cei doi oameni buni din voi sa se mai vada vreodata la fata. Stii cand vii uneori senin la serviciu, cu omul bun “leading the way”... si te intampina omul rau ferm pe pozitii dintr-un alt coleg? E foarte greu sa-ti mai mentii echilibrul din acel punct… de aia Eu continui sa sper in omul tare bun, care se pastreaza tare pe pozitii. Nu sunt de acord sa raspunzi cu bunatate la rautate, dar ai intotdeuna optiunea sa nu raspunzi… indiferenta macina si distruge omul rau, si il trimite la loc in coltul sau intunecos. Deci, Eu nu cred ca exista... saptamana asta a fost soare si au fost si nori, chiar si aici in cer ploua. Astept sa vad saptamana viitoare! Omul meu bun se atreneaza la greu in mine si poate in curand, ma aduce inapoi pe pamant!