Nopti in flacari...

 

Pasari ce lovesc cu aripile,

cerul noptii cu jumatati de Luna,

impart lumina in mii de puncte

ce stralucesc in ciuda Lunii,

mai puternic, decat iubirea pamanteasca,

cu nopti in flacari…

 

(Nopti in flacari – Tiberiu Pincova)

 

******

 

 

******

Insula de cand te-am vazut, am incercat sa-ti ud cu lacrima stanca… nu erai acolo, cand pasari loveau cu aripile cerul, pierdute in jumatati de Luna. Cand noptii in flacari, ard in candele pe nisipul tau fin… aminteste-ti insula, ca ti-am udat cu lacrima trupul.Asteptam demult piatra rupta din trupul tau, sa-mi poarte numele… cand vezi pasarea plutind spre mare, cand Tu insula, nu erai acolo. Impinge valul dincolo de caldura ta si transforma noptile reci in flacari… iar pasarile sa imprastie lumina Lunii in mii de candele ce plutesc pe cerul senin. Vara imi zambeste cu muzica din valul tau, insula pustiu… doar Eu si pasarea de la inceputuri, dansand printre candele arzand, iubire.

 

O aripa din cer cazuta…

Pasarea intinsa cu aripa cazuta,

Cu cantecu-i trist si privirea-i muta,

Frunza cazuta, mormantu-i cerne,

Dar zambetul ei, iubirea-i asterne…

Cum trecem prin vreme,

Vreme ne trece,

Doar urma ramane

Si la izvor, un pahar cu apa rece…

(Nastem izvor – Tiberiu Pincova)

 ******

 

 

******

Noi nu trecem prin vreme, ci vremea peste noi… nici nu pasim cum credem noi, ci pasul e tendinta. Poate nici nu gandim, ci gandurile cad peste noi… din simpla obisnuinta, din a omului fiinta. Pasarea cauta intinsuri de ape, iar cantecu-I suav, in vale rasuna… pluteste gingas sub valul albastru, in geamat de struna. Pleci,cladindu-ti in urma pereti de sticla… Eu, imi caut in noapte stelele pierdute cazute si prefacute in intuneric. Intre noi, un perete de sticla pe care strigatul, nu poate sa-l sparga niciodata. Am spart in aschii albastre, oglinda ce ma privea… cu ochii adanci si straini. Am oprit orice imi aduce aminte, ca prin lume un corp de apa, nisip si cenusa ma insoteste… eram un copil batran si naiv ce arunca cu diamante in mare, sa vada cioburile risipite, pe plaja de aur. Acum sunt un batran, ce priveste copilul ce sapa adanc in nisipul fierbinte… cautand un graunte de fericire, in cuvant, in fapt si dincolo de cuvinte.Nu-ti caut in oglinda privirea, in noaptea cand sunt parasit… caci masca subtire imi ascunde privirea, de om amagit. Ma arunc mereu in golul cetos al iubirii, in prapastia dintre real si fictiune… caderea e simpla, prapastia adanca, cuvinte ce ard inca in scrum, vor sadi incet, o noua viata…

 

 

Circle of life…

Va veni o clipa cand fiecare moment

al iubirii noastre, prinde culoare intr-un tablou,

iar tabloul, capata lumina vietii.

Adanc cufundata la pieptul meu,

sa privesc prin ochii tai Luna,

buzele sa ni se atinga,

printr-o cascada de apa cristalina.

Cand degetele noastre se vor intalni,

din piepturi sa zboare liberi, fluturi.

 (Contopire – Tiberiu Pincova)

 

 

*****

 

 

*****

Adun intr-un buchet de trandafiri, toate clipele in care inima a cantat Soare si a dansat Luna… in care sangele a facut mii de piruete, eliberand fluturi de lumina, iar timpul s-a oprit in loc. Atingerile stranse in anotimpul nostru… tacerile ce curata si ultimele pete de singuratate din sufletele noastre.Diminetile in care am zambit Soare…  stralucirea ochilor tai, ce cheama din noapte, Luna. Tu iubire, ce ma nasti, ma alaptezi din cei mai frumosi sani… ma faci om, dornic de iubirea ta, la ceas de fiecare vreme.

Privesc in fiecare noapte, Luna din ochii tai...

 

Luna, stapana a gandurilor noastre,

in gandul tuturor privesti nestingherita,

in ochii ei, lumina.ti oglindesti.

In bezna noptii intunecate,

tremur tot cand te privesc,

ma simt timid sa te privesc mai sus de mijloc,

ador  enorm cand te aprinzi din stele

plina de farmec si mister,

sa te cuprind in palme, sa te privesc dansand pe cer.

(Angela – Tiberiu Pincova)

 

******

 

 

 

 

******

 

Luna apartine tuturor,caci  cele mai bune lucruri in viata sunt pe gratis… cuprind in palma, strans, razlele ei, pentru a nu le lasa prada zilei si le lipesc de piept.Imi inchipui ca aceste raze sunt ochii ei, iar astfel imi poate privi in suflet, marea mea dorinta… si tremur tot cand vad a ei lumina, mai sus de mijlocu.i catifelat, timid ii mangai sanii, atat de delicati. Te privesc, imi picuri raze printre pleoape si.mi zambesti…  in fiecare noapte vi sa.mi spui: “locuiesc in inima ta, ca nicicand sa nu o lass a planga”. Lumina zambetului tau, in sufletul meu salajluieste, pe pieptul meu iti dormi fruntea… intineresc in fiecare noapte si imbatranesc in fiecare zi, alaturi de tine in eternitate.

Clair de Lune...

 

 

Ţi-e sufletul ca un peisaj ales
Ce vin să-l farmece bizare măşti;
În cântec de lăută, dansând, ies
Tristeţi, de sub vopselele groteşti.
Cântând în modul lor minor iubirea
Puternică şi viata oportună,
Nu par să ştie ce e fericirea
Şi cântul lor se pierde-n clar de lună,
În clar de lună, blând ca o-alinare,
Ce face păsări să viseze-n ramuri,
Sa hohotească de extaz izvoare,
Izvoare mari şi zvelte, printre marmuri.

(Clar de Luna – Paul Verlaine)

 

 

 

******

 

 

 

******

                                                

Mi.am facut din deget semn de carte, printre filele bronzate de timp... lapte si miere imi este amintirea, iar glasul ce te striga, e cand zambet, cand tristete. Alergand pe cai albi in noapte, semanand basme... culegand din ganduri ceata si asezand in noapte Luna. Ma asez vesnic langa steaua, ce ma cauta, ce ma striga... intind mana larg in zare, covor rosu sa astern, dorului ce.l chem.

Cu fior nestins de patimi, te asezi pe brat sfielnic... sunete se sparg in noapte, de saruturi, chiar de soapte. Fie.ti sarutarea dulce, cum a fost si pana acum... sa pasim din nou impreuna, pana la sfarsit de drum.

Trandafir de fericire...

 

 

 

Migdal frumos ce iute-ai inflorit
Si florile in fructe se schimbara,
Amar si dulce-i zambetul ivit
Pe gura ta cand dulce, cand amara.
Din mana ta eu iau pocalul plin,
Si inchinandu-l fericirii tale
Sarut pe-argintul parfumat de vin,
Amara, dulce urma a buzei tale...

(Migdalul – Omar Khayyam)

 

 ******

 

 

 

 

******

 

Esti astrul cel mai presus de pe cer...  si plutesti lin spre fereasta, unde Eu o raza.ti cer. Uneori esti cerul, cu ale lui calesti... si.n intreg Universul Tu mi.l rascolesti. Esti steau a cea mai luminoasa, poleita cu argint...  ce.n fiecare noapte ma lumineaza, nascocind povesti. Esti pacea din trandafirul galben, ce.mi mangaie obrazul... si mireasa ce.mi canta la ureche, parfumand auzul. Esti trandafirul galben, ce infloreste.n inima mea... esti stropul cald de ploaie, ce ma trezeste din a visa. Visul meu adanc si placut, precum zambetul tau... esti spuma valurilor vietii, lovind malul meu! Esti lumina ce.mi limpezeste ochii umezi... esti ultima silaba, ce o rostesc inainte de a te visa. Esti roua de pe trandafirul galben... in care o viata intreaga, Eu doresc a ma scalda! Si dintre toti trandafiri galbeni... Tu esti mireasa mea!

Suflet greu...

 

 

De n.am stiu sa.ti dau lumina unui Soare,

sa te incalzesc, sa fi.nvelita doar in iubire,

ma iarta dragostea mea!

In cioburi de sclipire sa.ti transpun intreaga fiinta,

sa te adun frumos, intr.un intreg de viata,

ma iarta, iubirea mea!

Cand norii cern in suflet tristete,

ascunde.te sa nu te mai gasesc,

am sufletul greu, ca nu am putut mai mult.

Ma iarta inger scump si fi fericita!

 

(Ma iarta, iubire – Tiberiu Pincova)

******

 

 

*****

 

As vrea sa te mai aud si as mai vrea, fericta sa te vad... apoi sa ma transform in  stea, sa te pot veghea. Asa cum mama, copii isi ocroteste... la piept sa te mai strang din nou. As vrea sa fiu ultimul peron... iar Tu trenul care mereu sa se opreasca. Anotimpurile ce invata anii sa adune timpul intr.un singur calendar... calendarul sfant al jumatatilor ce se iubesc si nasc iubire. Mi.e sufletul greu, cand toate acestea, pot doar sa le spun!