Circle of life…

Va veni o clipa cand fiecare moment

al iubirii noastre, prinde culoare intr-un tablou,

iar tabloul, capata lumina vietii.

Adanc cufundata la pieptul meu,

sa privesc prin ochii tai Luna,

buzele sa ni se atinga,

printr-o cascada de apa cristalina.

Cand degetele noastre se vor intalni,

din piepturi sa zboare liberi, fluturi.

 (Contopire – Tiberiu Pincova)

 

 

*****

 

 

*****

Adun intr-un buchet de trandafiri, toate clipele in care inima a cantat Soare si a dansat Luna… in care sangele a facut mii de piruete, eliberand fluturi de lumina, iar timpul s-a oprit in loc. Atingerile stranse in anotimpul nostru… tacerile ce curata si ultimele pete de singuratate din sufletele noastre.Diminetile in care am zambit Soare…  stralucirea ochilor tai, ce cheama din noapte, Luna. Tu iubire, ce ma nasti, ma alaptezi din cei mai frumosi sani… ma faci om, dornic de iubirea ta, la ceas de fiecare vreme.

Privesc in fiecare noapte, Luna din ochii tai...

 

Luna, stapana a gandurilor noastre,

in gandul tuturor privesti nestingherita,

in ochii ei, lumina.ti oglindesti.

In bezna noptii intunecate,

tremur tot cand te privesc,

ma simt timid sa te privesc mai sus de mijloc,

ador  enorm cand te aprinzi din stele

plina de farmec si mister,

sa te cuprind in palme, sa te privesc dansand pe cer.

(Angela – Tiberiu Pincova)

 

******

 

 

 

 

******

 

Luna apartine tuturor,caci  cele mai bune lucruri in viata sunt pe gratis… cuprind in palma, strans, razlele ei, pentru a nu le lasa prada zilei si le lipesc de piept.Imi inchipui ca aceste raze sunt ochii ei, iar astfel imi poate privi in suflet, marea mea dorinta… si tremur tot cand vad a ei lumina, mai sus de mijlocu.i catifelat, timid ii mangai sanii, atat de delicati. Te privesc, imi picuri raze printre pleoape si.mi zambesti…  in fiecare noapte vi sa.mi spui: “locuiesc in inima ta, ca nicicand sa nu o lass a planga”. Lumina zambetului tau, in sufletul meu salajluieste, pe pieptul meu iti dormi fruntea… intineresc in fiecare noapte si imbatranesc in fiecare zi, alaturi de tine in eternitate.

Clair de Lune...

 

 

Ţi-e sufletul ca un peisaj ales
Ce vin să-l farmece bizare măşti;
În cântec de lăută, dansând, ies
Tristeţi, de sub vopselele groteşti.
Cântând în modul lor minor iubirea
Puternică şi viata oportună,
Nu par să ştie ce e fericirea
Şi cântul lor se pierde-n clar de lună,
În clar de lună, blând ca o-alinare,
Ce face păsări să viseze-n ramuri,
Sa hohotească de extaz izvoare,
Izvoare mari şi zvelte, printre marmuri.

(Clar de Luna – Paul Verlaine)

 

 

 

******

 

 

 

******

                                                

Mi.am facut din deget semn de carte, printre filele bronzate de timp... lapte si miere imi este amintirea, iar glasul ce te striga, e cand zambet, cand tristete. Alergand pe cai albi in noapte, semanand basme... culegand din ganduri ceata si asezand in noapte Luna. Ma asez vesnic langa steaua, ce ma cauta, ce ma striga... intind mana larg in zare, covor rosu sa astern, dorului ce.l chem.

Cu fior nestins de patimi, te asezi pe brat sfielnic... sunete se sparg in noapte, de saruturi, chiar de soapte. Fie.ti sarutarea dulce, cum a fost si pana acum... sa pasim din nou impreuna, pana la sfarsit de drum.

Trandafir de fericire...

 

 

 

Migdal frumos ce iute-ai inflorit
Si florile in fructe se schimbara,
Amar si dulce-i zambetul ivit
Pe gura ta cand dulce, cand amara.
Din mana ta eu iau pocalul plin,
Si inchinandu-l fericirii tale
Sarut pe-argintul parfumat de vin,
Amara, dulce urma a buzei tale...

(Migdalul – Omar Khayyam)

 

 ******

 

 

 

 

******

 

Esti astrul cel mai presus de pe cer...  si plutesti lin spre fereasta, unde Eu o raza.ti cer. Uneori esti cerul, cu ale lui calesti... si.n intreg Universul Tu mi.l rascolesti. Esti steau a cea mai luminoasa, poleita cu argint...  ce.n fiecare noapte ma lumineaza, nascocind povesti. Esti pacea din trandafirul galben, ce.mi mangaie obrazul... si mireasa ce.mi canta la ureche, parfumand auzul. Esti trandafirul galben, ce infloreste.n inima mea... esti stropul cald de ploaie, ce ma trezeste din a visa. Visul meu adanc si placut, precum zambetul tau... esti spuma valurilor vietii, lovind malul meu! Esti lumina ce.mi limpezeste ochii umezi... esti ultima silaba, ce o rostesc inainte de a te visa. Esti roua de pe trandafirul galben... in care o viata intreaga, Eu doresc a ma scalda! Si dintre toti trandafiri galbeni... Tu esti mireasa mea!

Suflet greu...

 

 

De n.am stiu sa.ti dau lumina unui Soare,

sa te incalzesc, sa fi.nvelita doar in iubire,

ma iarta dragostea mea!

In cioburi de sclipire sa.ti transpun intreaga fiinta,

sa te adun frumos, intr.un intreg de viata,

ma iarta, iubirea mea!

Cand norii cern in suflet tristete,

ascunde.te sa nu te mai gasesc,

am sufletul greu, ca nu am putut mai mult.

Ma iarta inger scump si fi fericita!

 

(Ma iarta, iubire – Tiberiu Pincova)

******

 

 

*****

 

As vrea sa te mai aud si as mai vrea, fericta sa te vad... apoi sa ma transform in  stea, sa te pot veghea. Asa cum mama, copii isi ocroteste... la piept sa te mai strang din nou. As vrea sa fiu ultimul peron... iar Tu trenul care mereu sa se opreasca. Anotimpurile ce invata anii sa adune timpul intr.un singur calendar... calendarul sfant al jumatatilor ce se iubesc si nasc iubire. Mi.e sufletul greu, cand toate acestea, pot doar sa le spun!

Soapte in noapte...

 

 

 

As vrea sa fiu acel ceva,

sa pot pluti pana la Luna.

As vrea sa fiu asemeni ei,

sa luminez intreaga noapte,

tacut asemeni ei,

sa fiu soapte in noapte.

(Soapte in noapte – Tiberiu Pincova)

*****

 

 

 

*****

 

Imi ascund privirea de intunericul noptii, in lumina Lunii... in acelasi punct, in care adormim noi doi. Imi fac din brate aripi, sa pot plutii pana la Ea... apoi un steag sa infig in Ea, s.o fac Luna mea. Gandul meu este o gondola ce pluteste in oceanul intunecat... soapta noptii, versul din poezia ce te.a fermecat. Pianul magic, ce canta neincetat... miliardele de luminite, in care ma las inecat. Sub dulcele paznic al noptii... lumina ochilor tai, m.au fascinat. Vino dragoste sa plutim in noapte... sa plutim neincetat!

O iubire de, paie...

 

Imi doresc sa traiesc,

O iubire de paie...

Care sa se aprinda mereu

La cea mai mica scanteie.

Imi doresc la infinit, sa traiesc,

Intr.o iubire de paie

Si cel mai mic dor,

Sa o aprinda mereu!

(O iubire de paie – Tiberiu Pincova)

 *****

 

 

 

*****

Gheata topita de inima de femeie, iubiri daruite... iubiri mari ca altadata, firmituri din care ne hranim cu viata. In viata, inimi multe se inmoaie, pe un foc de paie... asa ne amagim, sufletul sa.l incalzim.

Fiindca am pierdut prin nori, inima cu.al ei fiori… fiindca am pierdut in zare, sentimente de valoare.

In singuratatea noastra si in viata cea lumeasca... cum e Doamne ca sa pui, doua buze intr-un cui, sa te uiti la tinichea, sa faci dragoste cu ea ? Conversatie de vrei, pe buton apasa « play »... Eu am insa o speranta, sa stea lumea la distanta. O iubesc numai pe Ea, scanteia din viata mea… nu dau o inima de paie, pe un foc facut cu paie. Prezentand a lor tentatie, imitand a ta creatie... sunt atatea lucruri care pot avea o rezolvare. Sa vorbim, sa ne iubim... doar impreuna reusim. El si Ea sa se respecte, sa se curete de « pete »... cuvant magic s-ascultam si din greseli sa invatam. Ca iubirea se obtine, urmand vorbele divine... doua inimi se unesc cu voia Celui Ceresc. Insa au nevoie mare, nu de pat cu foc de paie… ci de foc intretinut, cu mult drag in asternut si de adevar curat si de suflet nepatat.