Anotimpul meu esti Tu!

Un singur anotimp sa ai in tine,
este iubirea ce o cautam la infinit,
o vrem, o asteptam, si o simtim la nesfarsit.
Sa o traim, sa o simtim, sa o putem retine…


Ma parasisera cuvintele… iar bratele ei ma tineau la Ea ore in sir, strans langa bataia stelelor, pe acoperisul lumii… si dintr-un strop de iubire intre noi, am alcatuit intreg universul… lumea fara de frontiere sau acea lume a iubirii intr-un castel de oglinzi de dimensiuni uriase in care sa ne privim neincetat iubirea… sa imbratisam dintr-o data toata galaxia.
De acolo am construi cuvinte, pe care sa le aruncam peste oameni… am impleti coronite din flori de Primavara si le-am arunca pe Pamant… apoi am fugii repede sa le prindem.
Am calatorii prin tinuturi ascunse… pe culmi in care doar ecoul nostru unit sa se faca auzit, doar noi doi si cerul… am pluti pe valuri inspumate pana la tarm, unde sa scriu in nisipul umed numele tau.
Tot ce visez sunt atingerile tale, nu ti-am spus, dar in fiecare noapte ma culc cu gandul ca atunci cand ma voi trezi voi fi prizonier in bratele tale… esti primul si ultimul meu gand din ziua ce se scurge, esti singurul motiv, sa zambesc pe acest Pamant.
Vocea ta, ca un vant caldut de Primavara, soptindu-mi usor la ureche...ca ma iubesti… privirea ta patrunzatoare, ma pierd adesea in ea scufundandu-ma ca intr-un ocean pe fundul caruia gasesc comori de nepretuit si legende ce devin povesti si povesti care devin amintiri. Toate anotimpurile cu tine, le inchid adanc in sufletul meu… din infinitul universului am ales iubirea, pe care sa o impartim intre noi, de la mine la tine si din univers inapoi la noi.