Tufisul ciufulit…

Iubirea-i sfanta, adusa e din Rai
Caci insusi Domnu-a zamislit-o,
Spre-a fi rostita, sincer, prin viu grai.
Un el si-o ea se-aleg pentru vecie...
Iubirea-n ambii infloreste,
Jurandu-si o sfanta casnicie.
Iubirea iarta celui ce greseste,
Caci, din fire, omu-i gresitor...
Cel iertat cu fruntea sus paseste.
Iubirea cere-ntr-una sacrificii,
E cea mai buna ca virtute...
Pacat de-i... doar foc de artificii.
Iubirea-ti far’ un dram de daruire
Nu-ti foloseste decat tie...
De o primesti, da parte din iubire!
Iubirea ta n-o indrepta spre stanga,
Nici dreptei nu o fa risipa...
Fie-ti statornica precum stanca.
Iubirea-i pretul Sangelui pe Cruce.
Domnul, in dar spre mantuire,
A sadit-o-n a lumii racruce.
E blestemat cel ce nu poate iubi,
Caci nu cunoaste decat ura
Si-n ura,-n miez de noapte, va pieri.
Iubirea e samanta bunatatii
Si-a celorlalte bune-nsusiri,
Chiar mama buna-i si sanatatii.
Iubiti-va-ntre voi unul pe altul!
Ca fratii, ne-nvata doar Isus;
Nu-i timp de ura. Urmati-i sfatul!

Pe cararea vietii, am intalnit un negustor batran, singur, nemiscat, parca m-astepta pe mine… avea o taraba veche si in jur, doar boscheti neordonati de spini, si ciulini.
Curios de imprejurarea in care-l intalnisem, m-am apropiat sa il intreb ce vinde…
"Eu vand iubire... si se vinde bine… Tu ce cauti, vrei sa cumperi, tinere?"
I-am raspuns: Domnule Tu razi de mine... cum poti Tu sa vinzi iubire?
"In sticlute, mi-a raspuns… pot sa-ti dau si tie, cum am dat la altii, si sa nu-ti faci griji de bani, caci iubirea-i gratis."
L-am intrebat: De unde stiu ca nu-i otrava, sticlutele nu au etichete sau instructiuni?!
"Nu stii, mi-a raspuns El… iubirea e un risc ce ti-l asumi… lucrurile mari se vand in sticlute mici, iar instructiunile ti le voi spune Eu: ia cate o picatura in fiecare zi si vei simti efectul!"
Fiindca nu mi-a lipsit curajul niciodata, am luat o sticluta si l-am intrebat:
dar de ce sa beau cate o picatura, de ce sa nu o beau pe toata?
"Si mi-a raspuns: prea multa caldura te sufoca, prea multa lumina duce la orbire… imagineaza-ti doar ce-ai sa patesti de la prea multa iubire."
Am cumparat sticluta si de-atunci, am luat cate o picatura ca un medicament… astazi nu mai sunt acelasi om, caci nu multa vreme a trecut si a avut efect.
Desi-am visat de-atatea ori iubirea, niciodata n-am crezut ca e asa… era perfecta, unica, dar era a altcuiva... asa ca am mai stat o vreme, sperand ca totul va fi bine.
Dar aceeasi poveste trista totdeauna... Eu o iubeam pe Ea, Ea nu ma iubea pe mine… cu cat beam mai mult, cu atat mai mult vroiam sa zbor, si cu fiecare picatura-n plus, ma rataceam si mai mult in nori.
Nu mai rezistam in fiecare zi sa cad, sa mor, asa c-am aruncat sticluta si m-am intors la negustorul batran, in acel pustiu uitat de lume.
M-ai inselat, batrane, ai spus ca daca beau potiunea, voi avea iubire!
"Dar ai iubire, mi-a raspuns… doar ca nu ti-e tie bine, nu iti e impartasita, si asta nu-ti convine!"
Pai ce rost are atunci, sa mai iubesc cu foc, daca ma simt gol pe dinauntru si nu sunt fericit deloc?!
"Atunci batranul a-nceput sa rada, apoi s-a oprit si s-a uitat la mine… mi-a pus mana pe umar si mi-a spus cu-o voce calma: asculta, tinere, asculta bine… iubirea-i doar un drum spre fericire, un drum ce cere sacrificii si dureri, trebuie sa fii gata pentru toate astea ca sa poti intr-adevar sa il urmezi… trebuie sa-l parcurgi pana la capat, fara sa privesti-napoi altfel, tre's-o iei iar de la capat si sa-mi ceri sticluta doi!"
Poti sa te daruiesti de fiecare data, il intreb… poti sa faci un sacrificiu, zi-mi acum!
Eu am facut un pas in spate si nu am mai spus nimic… l-am privit in ochi si mi-am vazut de drum.
In fiecare an, in aceiasi perioada, ma indrept in acel loc prafuit de timp… la tufisul ciufulit, imi fac o coroana din ramurile lui, si rostesc in gand cuvintele spuse de batranul negustor, ce nu s-a mai intors niciodata in acel loc, dar vine intr-una in gandul meu… imi spune sa-mi fac coroana de spini, pana voi simtii cu adevarat ce e iubirea!