MOTTO
"Vor putea taia toate florile, însa nu vor putea opri primavera... vreau sa fac cu tine ce face primavara cu ciresii..."
Cat de minunat este sa iubesti, sa te amesteci omogen cu persoana ce-ti tine titlu, ochiilor… la zambetul ce nu mi-l pot retine cand o reintalnesc, caldura ce ma face vulcan … ce minunat este sa simti avantul pe care si-l iau bratele in zborul catre Ea, zi-de-zi, seara-de-seara, vesnic!
Sa inhalez parfumul ei de fercire… acel “te iubesc” cu umbra mea in Ea… si trupurile ce ies din copilarie tinand piept cu viata.
Am pus rod in viata mea si acesta a inflorit in Primavara vesnica… albul cu petele sale negre si umbre cenusii, s-a transformat in verde, cu pete roz si umbre vi… totul prinde viata si se regaseste in “doi”.
Doi fluturi zboara liberi, cat o albina vorbeste cu un bondar… pe ramurile inflorite, o pasarica si-a gasit tenor… curcubee fine in ape cristaline, umbra unui soim in zbor… si pe acoperisul vesnic, un singur nor!
Astfel, razele de soare sunt impletite cu iubire, freamatul codrului e plin de farmec, linstea serii ne predispune la visare… si visandu-te, ma vei visa si Tu, iar lumina ce se scurge in zi din noapte, ne gaseste impreuna… sarutand roua rece de pe fata ta.
Deschidem impreuna usa firului de iarba, grabit sa ne recite poezii de iarna din amintirea sa… ne-ascundem trupurile impreuna leganati usor de-a sa poveste… ascultand cu drag Primaverile ce vor urma.
In aceasta Primavara, am infipt un steag in inima ta… si de-acum nu vei mai fi pe veci “domnisoara”, vei fi cat voi trai, “doamna mea”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu