Sa inchizi ochii...
Tinandu-i larg deschisi...
Sa vezi praful ce-n urma-l lasa un vis
Neimplinit cand e, si fara flori de irisi
Sa inchizi ochii...
S-auzi miros de flori,
Sa vezi cum sursura un voal
Purtat pe aripi de vant si iasomie
Sa stii cand te trezesti,
Ca ai visat un vis aevea,
Cu ochii inchisi cu flori si vant si aripi
Si praful nu-i , s-a dus...
Si totul a fost doar, un vis alb!
...ma impiedic de un cuvant, ma aplec sa-l ridic si il asez apoi pe o hartie in speranta ca altcineva sa nu-l calce in picioare. Poate fi un cuvant cu faima sau poate unul nou-nascut... un cuvant ce exprima litere fara de sfarsit si apoi pier cu toate intr-o simpla carte... citita sau necitita, inteleasa sau neinteleasa de sloave diferite prafuite de istorie. Copacii inversi, oglinda care nu astampara setea, ci dorul de rasfrangere... atunci mie dor, mi-e tare dor! O alta zi va veni cand pasii tai se vor auzi din nou si din nou vom fi pe carari stiute... adierea ta, ma cheama aproape de cer, acolo numaram impreuna stelele, privim luna si soarele... ne vom odihnii pe nori! In visele-mi nocturne adeseori apari, te chem sa vii aproape dar repede dispari... cand ma trezesc din somnul ce n-a fost linistit, vad luna cum dispare plecand spre infinit. Dupa perdeaua neagra a norilor mai reci si umbra ta dispare, Tu, razele-i petreci... incerc sa-mi intind mana dar nu pot sa te prind, caci bratele-mi sunt scurte si nu pot sa le-ntind. Apari in alta noapte, dar... altfel precum esti si-mi rascolesti in suflet cu totul alte vesti... stiute sau uitate in anii ce-au venit, caci Eu cu tine alaturi, parca am intinerit. Apari ca un inger, te joci ca un natang, si disparand in noapte Eu ma trezesc si plang... spre un destin mai bun, am portile inchise, caci zilele sunt fapte iar visele sunt... vise! Iti simt prezenta in fiecare piatra, in fiecare graunta de nisip... in fiecare frunza a fiecarui copac ai fi putut creste vreodata... iti simt prezenta in fiecare rau ce curge catre mare, in fiecare samanta ce rasare... te simt prin Soare, te simt prin Luna... te simt prin ploaie sau ghiata ce mi se topeste in palma... te simt prin fiecare vena ce-mi coboara-n suflet... in fiecare bataie a inimii, in respiratia mea! Te simt in vantul ce aduce al marii val la mal... in nisipul ce masoara timpul, in stanca nascuta din apa... in soarele ce apune si luna ce se stinge in zi. Te simt in fiecare lacrima ce s-a scurs pe obraz, in fiecare cuvant spus si in fiecare cuvant ramas nerostit... te simt... esti visul meu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu