Pasarea de diamant...

Inima mea
respira fericita in bratele tale,
dezmierdata de mangaierea
palmelor tale.
Visele noastre frumoase
se leaga in Luna si in stele
inverzind cu ziua buna,
anotimpurile din ele.
Ma acoperi cu cerul,
imi pui sub cap
perna moale de nor,
Ma infasori in sarutari patimase,
iar atunci cand buzele mi se usuca de sete
lasi sa curga
lacrimi de bucurie peste ele.
Si imi sigilezi gura
cu pecetea buzelor tale moi,
sufletul meu tresare la fiecare atingere,
Gusta emotia si febra ce m-aprinde.
Tu nu esti o zeitate, iubito,
esti pasarea mea de diamant,
si ramai in fiecare zi
punct de reper esential
al noii mele existente…

Pe virful degetelor, pe virful inimii, pe virful pieptului, pe virful acului care te coase... simt durerea ce te apasa, uitarea ce nu te lasa, sa te intorci acasa. Casa mi-am facut in tine si casa ti-ai facut in mine... ma uit pe geam si te zaresc... ochii mari caprui care plutesc in siguranta la suprafata unei perechi de margele calauzitoare si zambet vesel. Buzele tale moi, foarte gustoase... pielea inmiresmata, atat de delicata ca mostenitoare eleganta de regate... din lumina solara iti tragi caldura sufletului... din noaptea alba si rece curajul, si din amintire amarul.
Ziua, te regasesc mereu intr-un zbor intins, pentru a atinge a infinitului culme... departe de lumea re ace ti-a umbrit trecutul... zbori, intre pamant si stele, iar uneori chiar te cufunzi in ele. Ziua, in "Lobelie", floarea noptii... putine flori se deschid numai pe intuneric... pielea unei astfel de flori poate avea orice culoare, in functie de cat de repede respire...orice gust, in functie de locul de care iti apropii buzele... orice reflexie, in functie de cum o mangai... tandru sau apasat. Cand vorbesti, frunzele ii freamata, se lungesc intr-o febrila cautare a unui cer nevazut... cand se tem ca l-au atins se rasucesc cu fata inchisa in sine, se tem si mai tare. Atunci incepe sa ploua, te transformi in milioanele de picaturi ce nu ating niciodata pamantul... esti uda, esti verde, esti simt... nici macar nu stiai ca iti place. Astfel, ziua te scot in geam si noaptea te tin in colivie...
ziua frunzele tale imi indica nordul, iar noaptea cantecul tau imi incalzeste sufletul... esti punctul de reper al noii mele existente...