Sarutul spinului...

Să nu te-ndrăgosteşti de mine primăvara,
Când vreau să fug cu ochii mei desculţi
Prin roua visului ce-mi cucereşte seara...
Ai să mă pierzi prin muguri nenăscuţi.
Să nu te-ndrăgosteşti de mine vara,
Când cerul mă îndeamnă să-l provoc
La joc de fulgere, şi la ceartă cu marea...
Tu dintre nori n-ai să mă vezi deloc.
Să nu te-ndrăgosteşti nici toamna de poet,
Septembrie nu-mi va permite fuga
Căci dor de primul măr mai port în piept...
Şi nu-i voi neglija,fecioară,ruga.
Doar iarna sunt dispus pentru amor,
Dar fi te rog concisă-n gând şi fapte
Să nu ne prindă Martie în zbor...
Căci vom cădea din cer în munţi,pe spate.

(Poezie de dragoste – Tamas Vasile-Antonie)

 *****

*****

Poate ai fost acolo, cand spinul punea petala... in dor, mugur de iubire!? Intr.o zi, am sa plantez in fata casei, un trandafir rosu de catifea... poate ma va invata sa nu mai intreb spinii, de ce apara frumusetea trandafirilor.  Noaptea isi presara albul fainii pe fruntea mea...s i imi place sa ascult cum pocneste lemnul sub sarutul focului. Privesc la cufarul cu zestrea ramasa neatinsa... lumina ce.i da mereu culoare cercului ruginit cu ochi de diamant. Conturul tabloului caruia a trebuit sa.i schimb locul... cata lumina a ramas acum in locul lui! De ce uneori, vantul ne ia petalele si ne lasa vii spinii... iar frunzele isi pastreaza mereu locul lor!? Astept de.acum raza, ce aprinde trandafirul... si ochiul ramas incantat de culoarea lui!

Eternitate...

Scriu... si simt ca.i tot ce mai pot face,

Cand nu mai ai puterea s.o arati prin fapte!

Prin vers, creezi o lume cum iti place,

Si razi si plangi si canti, nu doar in soapte!

(Poeme – Gabriel Matrana)

*****

*****

Intr.un colt al camerei vopsita toata.n alb o lumanare uiata plange... si.ntr.un tarziu suflul exploziei o stinge. Si totusi oamenii speriati ies din case bucurandu.se de fapt de jocul de artificii de pe cer... semn ca singuaratatea alergatorului de cursa lunga ar trebui sa ia sfarsit! Si toate astea pentru ca visasem un om cu o pasare pe umar iar pasarea era sufletul meu , uneori pasarea e Dumnezeu ... se facea ca eram in camera, usa o deschidea Moartea! Pasarea pe umar tremura... si omul din vis pe mine ma visa!

Te iubesc... ganduri ce spulbera dorul

Îmi trec arome
de măr copt
prin scânteia vieţii
împletite-n flori aurii
cu ochii plini de valuri
pictez şoapte
în culori pastelate
gândurile-mi sunt păsări
ce vor zbura spre cer
ca să aducă flori
adunat din clipele
de dor
şi lacrimi înfundate
transformate-n valuri
de furtună
ce se împletesc
cu unde înspumate
de timp
păşesc cu tălpile goale
pe un tărâm de vise albe

amestecate
cu albastru infinit.

(Vis Alb – Lenus)

 *****

*****

Mereu iti cuprind cu dor urmele, sarutandu.ti pasii marunti pe nisipul din desertul infinitului… desenez in minte chipul tau, facandu.i tablou in retina. Danseaza fluturi pe lacul sufletului si noaptea se imparte.n infinite cioburi de lumina… cu greu cade lumina in dimineata cand te regasec in gand.Peretii goi isi pierd incet-incet, din albul vechiului parfum… raza ce se opreste in glastra, de unde trandafiri zambesc. Deschid larg bratele, in care sa cuprind tot cerul…  calc lacrima cu buzele sa dau uitarii si ma dedic rabdarii, fiindca te iubesc!

Where the hot meet the cold, the spirit meet the soul...

Am murit de multe ori,

atunci cand nu stiam cum e iubirea.

M.am renascut din nou,

cand te.am intalnit pe tine.

Am crezut ca iubesc,

la fiecare rostire a acestor cuvinte.

Dar doar cu tine,

am simtit fiecare litera ce le compune.

De atunci ma trezesc in fiecare zi,

repetand intr.una...

Te iubesc, te iubesc, te iubesc!

Te regasesc in gand, dis.de.dimineata,

te pierd tarziu in noapte, in urmatorul vis...

(Pentru ca iubesc - Tiberiu Pincova)

 *****

 *****

Acolo unde caldura sufletului si a credintei,  intalneste frigul singuratatii si al tristetii... acolo unde spiritul se intalneste cu trupul, incerc sa exist in aceasta lume. Nu am facut nimic din tot ce am creeat, pentru a fi mai bogat sau a parea un rasfatat... am facut totul pentru mine si unica clipa, a vietii ce mi.a fost daruita. Am profitat de fiecare secunda, pentru a fi mai bun, mai sincer, mai aproape de Cer... pentru ca in sinea mea, cred ca  este, distanta ce ne desparte de realitate. Am profitat de sunet, de lumina, de culoare... si am atins, tot ce este mai frumos pe acest Pamant.

Mai am un singur petec din intregul ce creeaza acest Univers... o pagina ramasa goala, pe care doresc sa scriu poeme si.o panza pe care sa pictez!

Am adormit in gandul tau, ca Soarele si Luna...

Suntem doua pietre vrajite ce nu se intalnesc,

Asezate meticulos,  in mijloc de infinit.

Tu imi dai o raza de caldura si lumina,

Eu, te sting din dor cu umbra mea.

Arunca.mi din a ta oglinda, o raza de suflet

Si ascunde.te in a mea umbra sa te pot din nou...

imbratisa!

(Soarele si Luna – Tiberiu Pincova)

*****

*****

In intuneric, formele sunt lumina, Tu esti Soare, Eu sunt Luna... acum inteleg de ce ne intalnim decat in gand, sadind pe cer stele. Mintea vede ce nu poate aude si sadeste in suflet, ce nu poate sti... asculta timpul, ce formeaza stele, cate nu iti poti inchipui. Ascunde.te in mine.n noapte si iveste.te din nou in zi.de.zi... asterne peste mine soapte, umbre si lumini multicolore si fa.ma sa le pot simtii si auzii. Desparte.ma etern de zi si noapte si umple.mi cu tine golul... atunci vom dansa impreuna, cu Pamantul amandoi ne.om invarti!

Am adormit in gandul tau...

Hai iubito, dormi, aseaza.te usor pe bratul meu,

nu te gandi ca.i prea scurt, se intalneste cu gandul tau!

Ai adormit? Scrie.mi din vis un basm frumos,

aseaza.mi iubit.o cantec! Un cantec pe care sa.l pot vedea,

un cantec sa.l pot auzi in suflet,

acolo unde ma doare cand nu te vad!

(Aseaza.mi iubito cantec – Tiberiu Pincova)

*****

*****

Atunci cand poti auzi soaptele cand intalnesc linistea... acolo este imbratisarea si sarutul meu, iar Tu,intreg  Universul. Un Univers in cautarea unei singure stea, careia sa.i dau numele tau... falfaitul aripilor si pasarea care sa o numesc la fel. Muntii, pomii, florile si apa... poate un pic din numele meu! In somnul nostru, am dormit toate acestea la un loc... acum respir visul si speranta unui nou somn impreuna. Te iubesc, te iubesc, te iubesc... dormi cu mine in gand, stinge lumina, sa te te pot vedea!

- va urma -

Un somn treaz...

Inchid ochii si iti simt atingerea blanda, simt ca zbor.

As vrea sa fiu sarutul care ajunge pe buzele tale

Lumina din ochii.ti ce stralucesc, ca doua cristale.

Esti mai frumoasa decat Luna ce ma priveste.n noapte

Cu ochii inchisi te vad, te.ating, iubindu.ne in soapte.
Si nori cenusii, ce plang pe noi cu apa cristalina,

Ziua ce.si schimba haina dupa noi, din furtuna in zi senina.

Urasc si mai mult acum, distanta care ne desparte,

Si glasul inimii moarte de dor, strigandu.te departe.
Poate o lacrima de fericire,ce.ti aluneca usor pe.obraz,

Caci doar Tu iubito, esti visul frumos, ce ma tine treaz!

(Un somn treaz –  adaptare dupa Kosta Corsarul -Tiberiu Pincova)

*****

Am lovit zarea cu aripile si aerul se aseza frumos ca intr.o pictura a lui Leonardo, pe una din maretele sale cupole Dumnezeiesti... de acolo vedeam tot binele si raul, dansand  la brat cu omul.

Tot de acolo mi.am luat si dorul si iubirea si viata... am impins.o adanc in plamani.

Te iubesc mai adanc ca Universul... iar ziua isi schimba haina dupa noi.

Sarutul, dorul si parfumul, cade peste noi din nori... astept somnul care ma trezeste, zambetul tau bland, ce ma tinge in gand.

Acum, astept adevarul si viata, apoi ma pot intoarce din nou pe aceea bolta... caci am lasat trecutului, viitorul meu!