Ma inund de tine...

Aş vrea să pot să trăiesc liniştea absolută,
să-mi abandonez fiinţa în dulcele cântec al tăcerii
Să alerg spre oriunde fără să-mi pese de nimic,
ştiind că „oriunde” reprezintă pace şi adevăr, linişte şi iubire!

*****



*****


Ganduri intoarse pe.o coaje de timp... trairi de ciocolata in vise curcubeu. De ce am impresia ca te.ai nascut special pentru mine... ca timpul te.a modelat dupa fiecare inspiratie a mea. Doamne cat de mult ador Primavara, cu primele chemari din raze de Soare... cu florile ce se nasc din zapada si continua sa de.a nastere unui pastel multicolor. De cele mai multe ori lucrurile simple sunt cele ce ne aduc cea mai mare bucurie, intensa si sincera... Aceea bucurie pe care ochii o oglindesc in mii de culori, cu nemarginita maiestrie, imbracata in vesmant de alb. Cand ochii te dor de mine, in pictura visului devenit realitate... ma inconjor cu tine, te cuprinzi de mine si ma rasfat, inundandu.ma de tine!

Curcubeu in alb si negru

Ma plimb prin vise
Amestecate in vant de dor,
Culori in valuri, indecise
Sclipind in albul unui nor.
Albastrul cernelii
Din calimara nocturnului poet,
Pictand placut culoarea serii
Si stelele dansand in menuet.

(Curcubeul magic – Tiberiu Pincova)

*****

*****

Un curcubeu, ramas in alb si negru, dezbrcat de sinceritatea lui... doar cu tonul bland al vocii, atarna de cer. Cerul, il intimpina mereu cu aceiasi culoare... paine si sare, de bun venit! Albastrul ce mi.a furat inima fara veste, colindand padurea verde din poveste... galbenul din toamna ce.a urmat si albul lacului sarat. Sfarsitul drumului meu, se vrea langa tine acum si mereu... in asternut, trecut de miezul noptii, am sa te.astept din nou. Am sa.ti cobor lin peste ureche sarutul meu... am sa te acopar cu impacare si vise in curcubeu. De.acum, somnul tau este mai dulce si fiecare zi incepe, cu numele meu... culorile nu mai au unde se duce si sunt doar alb si negru.n
curcubeu!

Afternoons In Utopia...

Dacă mă
priveşti strivit între degete

Eu cum să fac să te respir,

Perplex rămâi

Cu un gust de piele de femeie îndrăgostită

Pe buze

Şi doi
creiţari de dor ce se zbat să încapă în palmă.

Munte, Azi Mahomed s-a decis

Să lase poarta deschisă

Poate prin ea vor intra desculţi beduinii

Să ceară apă.

Şi tu

Să nu mă vinzi lor,

Pe 2-3 iubiri nesortite,

Nici numele să nu mi-l amanetezi pe vreo vrabie oarbă

Lasă-mi ochii când pleci în poartă

Coplată pentru sărutul dintre uşi.

(Miraj si utopie – Ioana Cassyanna)

*****

*****

Ma plimbam prin padurea ce inunda de licurici si nu.mi puteam dezlipi
ochii de pe luminescenta acestora. Visam ca un copil, implorand timpul sa nu
modifice nimic din ceea ce ma inconjoara... iar timpul mi.a ascultat dorinta.
Alunecam pe un topogan de culoare, cu mireasma din flori de versuri in care imi
placea sa ma ratacesc zilnic, uitand drumul spre casa... aranjam frumos intr.un
cos de vise, fiecare strofa alaturi de culoarea care i se potrivea, fiecare gand
cu un parfum de dor! Din milioanele de luminite, cea mai aprinsa dintre ele,
mi.a zambit si mi.a spus”aranjeaza totul fara sa ti cont de zambetul meu...
si nu privi in tine cand faci asta, Tu ai venit pe lume gol, nu
este nici ereditar, nici la indemana oricui, are ca fundament o educatie intr.un
mediu relevant, o eleganta si un rafinament generate si de.o sensibilitate
genetica” Avantajul este ca poate fi comun multora printr.o imitatie pozitiva,
dorinta de a se armoniza cu tot ce ne inconjoara, fie basm fie realitate... dar
cere un singur sacrificiu, renuntarea la egoul inoportun in favoarea cizelarii,
cunoasterii necesitatii de a admite ce suntem si cat putem fi, al incercarii de
depasire al acestuia intr.u desavarsirea personalitatii, fara a blama sau
desconsidera suveran pe cei ce ne pot fi modele, provocandu.le suferinta si
disconfort!
Indragostit de zambet, imbatat de cuvinte, am decis sa.mi fie
printesa... insa minunatia fermecata imi zambise din nou si versurile ma
imbracau in aur si diamante... „nu esti Tu printul meu si nimeni nu poate fi, nu
exista regi sau regine, stapani sau slugi, daca ai rabdare sa vezi raul ce se
naste din cuvintele cu care ma topesti, iti pot spune simplu, mirele
meu!”Nu vorbisem pana atunci, dar cand am facut.o, simteam apa
serpuind printre picioare, cascade din rochia lunga de lumina... „casa dulce
casa ce ma gazduiesti oriunde sunt si Eu, lumina ce ma urmaresti cu raza, atunci
cand imi este dor si greu, nu ma vinde nimanui chiar de ma cere, caci vreau sa
fiu, doar al tau!”

Fluturi de taciune...

Cersesc
la tine o noapte,
in care sa detin tot timpul,
o noapte in care sa.ti spun din nou
buna dimineata!
Cersesc la tine o zi de vara
care sa.mi tina de cald in iarna.
Iti cer, o cana de lut cu vin dulce
si povesti amare la gura sobei,
inegalabila liniste in care sa existi!

(Fluturi de taciune – Tiberiu Pincova)

*****

*****


As avea nevoie deun ghem de sfoara pe care sa insir cuvinte... cu gesturi infinite ti.as atinge
trupul.

Te.as inspira dezeci de ori pe secunda si as uita sa te expir o vreme... pana cand vei fi cel
mai frumos tatuaj pe inima mea.

Fluturi imi inoata in stomac, atunci cand te privesc si tac... adanci fantani mi se opresc in gat, cand ma gandesc ca te sarut!

Am asteptat cu nerabdare iarna, cu colindatorii... la gura sobei sa ne asternem impreuna, ascultand cum focul, in soapta mesteca taciunii.

Iti recit mereu cum ma privesti, cu farmec si blandete... si fluturii din pantec am sa.i
colorez in petale de flori parfumate.
Iar dimineata,cand iti voi spune Noapte Buna!... vei veni incet, incet, cu Primavara inca
amestecandu.se cu fulgii Iernii ce s.a atasat de noi!

Voi numara stelele din intreg Univesul... cautandu.te cu sufletul, in inegalabila liniste in care

Tu existi!

Sclipiri albe, de femeie...

Cobor in zi cu jumatatea mea,

o lipesc de umbra ce ma inconjoara.

Sunt atat de simplu fara Ea

si atat de plin, cand ma-impresoara!

(Jumatatea mea – Tiberiu Pincova)

***

***
Jumatatea ideala!? Hmmm… ar trebui, sa-i caut seara-de-seara mana in parul meu, si sa-i intalnesc privirea atunci cand ma absoarbe in suflet. Este foarte frumoasa in acel moment, e umbra de inger… din umbra ei, imi iau clipa care sa ma tina treaz o viata intreaga. O vreau asa copil cum e… ador buzele ei unite intr-o suparare relativa si ochii in care se alinta stropi de fericire. Bratele ei, ce se unesc noaptea peste trupul meu, caldura ce-mi inunda pieptul… zambetul de dimineata si chipul plin de raze argintii. Imbratisarile calde, pline de parfum de suflet si iubire… ce se intalnesc mereu la apus de Soare, in odaia noastra mica si patul nostu mare!

Albul noptii...

"Albul noptii il randuim pe trup,
un brat si sufletul pe-o aripa ne-ncape.
Spune-mi ca poti reda linistea sufletului meu furat,

acum cand port deopotriva raceala noptilor

si absenta suverana a zorilor de zi.
Tu cel ce ma privesti clipa de clipa

prin oglinda unde toate lucrurile sunt tacute!
Am sa ma-ntorc s-aproximez ora exacta

la fel de singur, cum am facut si pana acum."

***

***

Perdeaua noptii ne ascunde, imbratisati in distanta clipelor ce ne despart de bataia nisipului in cascada din clepsidra… inegal, asemeni fulgilor de-un alb pur, stralucitor, ce bat tacut in geam.Sunt atat de multi, incat putem aduna in ei toate iubirile de pe Pamant si sa-i cadem din nou la nesfarsit… ei ne arata in alb, iubirea eterna. Intind palma si fac cunostinta cu toate aceste iubiri… rece si trist, cald si fericit. Apoi ma duc din nou la peretele unde imi lipesc trupul san u ma vada umbra… un ceas invechit, asteapta sa-i schimb ora.

Tresar din somn... cand Tu m-atingi cu umbra!

"Iti caut mana, peste tot o stiu.
Sa-ti intalnesc privirea cum sa fac?
Stiu,
e greu in cant sa te descriu,
dar si mai greu imi este daca tac.
Cand ma atingi simt un fior,
din umbra, incerc clipa sa mi-o iau.
Stiu,
mi-e greu cu tine-n rand sa zbor,
dar si mai greu imi e in loc sa stau."

***

***

Inainte ca ceasul sa fi fost inventat, oamenii traiau mai mult… traiau de la rasaritul pana al apusul Soarelui. Clipa iti rostea mereu numele ca intr-un apel: esti doar un nostalgic nebun copile… e ceasul trei, si-ar trebui sa dormi!Eram atat de rabdator cu clipa, incat n-o alungam deloc si-i raspundeam: nu!!!... voi dormi la rasarit! Astazi nu mai cantam, nu mai zambim, suntem la inceput de anotimp fermecat... totul e atat de firesc in tacerea noastra! Fiecare ne spunem: asa trebuie sa fie... alaturi, umbra albastra. Pentru adevaruri gandite, Eu voi fi Pamantul cu toate pacatele... intre noi, lumea va sta nemiscata ca o padure de sute de ani. Nimeni nu va sti ca suntem tot atat de aproape si ca, seara,sufletul meu, ca tarmul ce se modeleaza din ape... ia forma uitata a trupului tau. Astazi nu ne sarutam, doar ne dorim... suntem la inceput de anotimp fermecat. Apoiadorm pe glasul tau, cu capul sprijinit pe ganduri... imi soptesti adieri de cuvinte si-adormim inghesuiti in noi.