Albul noptii...

"Albul noptii il randuim pe trup,
un brat si sufletul pe-o aripa ne-ncape.
Spune-mi ca poti reda linistea sufletului meu furat,

acum cand port deopotriva raceala noptilor

si absenta suverana a zorilor de zi.
Tu cel ce ma privesti clipa de clipa

prin oglinda unde toate lucrurile sunt tacute!
Am sa ma-ntorc s-aproximez ora exacta

la fel de singur, cum am facut si pana acum."

***

***

Perdeaua noptii ne ascunde, imbratisati in distanta clipelor ce ne despart de bataia nisipului in cascada din clepsidra… inegal, asemeni fulgilor de-un alb pur, stralucitor, ce bat tacut in geam.Sunt atat de multi, incat putem aduna in ei toate iubirile de pe Pamant si sa-i cadem din nou la nesfarsit… ei ne arata in alb, iubirea eterna. Intind palma si fac cunostinta cu toate aceste iubiri… rece si trist, cald si fericit. Apoi ma duc din nou la peretele unde imi lipesc trupul san u ma vada umbra… un ceas invechit, asteapta sa-i schimb ora.