I C E B E R G . . . parfumul ce ma inunda

Suflet de gheata,
apropie-te de focul meu
nu am sa te ard,
am grije doar sa te incalzesc.
Coboara-ti mana in pama mea!
Ce simti?
Simt si eu, teama....
Ma poti scapa de ea?
Eu te voi face in schimb
perechea sufletului meu.

Te-am asteptat aseara, in visul meu inca te strig… Tu nu ma auzi, suflet de gheata, traiesti in lumea ta de frig. Cand ma apropi, Tu te departezi…esti prinsa in visul tau de alb etern, de viscol, nici nu ma mai vezi. Plang pana si fulgii de nea dupa tine, amorul meu de gheata… abia astept cand noaptea cea grea vine, sa ma topesc in vis cu tine!
Pe drumuri prea pierdute, ma plimb si ratacesc… si in drumul meu prin ceata, astept cu dor sa te-ntalnesc. Ca o umbra traiesc si fug, chiar si de un multumesc… sunt un biet suflet trist, ce iubeste un suflet de gheata, ce nu pot sa-l mai topesc. Scriu cu lacrimi pe zapada rece… pana si ea se moaie si cedeaza, lasand cuvintele sa ingenuncheze si luna langa tine sa se aseze. Cand suferi si plangi mereu, sa sti suflete al meu… nu te voi lasa singura la greu… ai un drum al tau, aparte… esti o viata ca o carte. Suflete, nu esti de gheata, doar ranit… si fugi doar pentru ce-ai trait…iar departe undeva, exista cineva, ce sufletu-ti va dezgheta. Si nu vei mai fugii de dragoste si o vei accepta… atunci inger al meu, Tu iarasi vei zbura… caci suflete de gheata, aici e lumea ta. Mirosul tau de gheata, va fi parfumul ce ma va inunda… in fiecare dimineata, viata dupa viata!