Shadow...

" Pe cer, o stea a răsărit

În noapte, când izvorul murmură.

Şi-o aud... luna a vorbit,

Cu glasul ei suav, ce tulbură...

O lacrimă de jar a căzut

Pe bolta înstelată.

Iar eu pe tine te-am văzut

O umbră caldă şi-nfricată.

Te plimbi în noaptea bântuită

De fantome şi fantasme albe...

Şi parcă-ţi văd fiinţa absorbită

De cuprinsu-nmiresmat al dulcelor nalbe.

Acolo, lângă lacul adormit te-aştept,

Să vii, să te-apropii, să-ţi văd chipul

Şi cu buzele-mi reci să-ţi sărut obrazul drept,

Să te ţin în braţe o eternitate, ignorând timpul..."

Din minte citesc, cuvinte cu umbre... ma impiedic in soapte de suflet... si nu e o iluzie, sunt Eu.Lantul nevazut, ce ne leaga de umbrele Pamantului... Soarele, Luna... in umbra, suntEu si Ea.Insa rabdarea, de a-mi citi mesajul umbrei pana la capat... ma face sa-mi traiesc cenusiul din paleta de culori triste, ca intr-o capodopera. Nu calcati pe umbre, umbra, e a voastra temporar… cine ne-a legat de umbre, niciodata n-am stiut.
Umbra Soarelui si a Lunii, in eclipsele-irare… ne arata cu rabdare, cum ne da umbra la toti.Marea, cat e ea de mare, poarta umbre-n orice val… uneori prin naufragii, strigam umbra unui mal. Umbre, umbre infinite in care ne-ascundem de noi… dar lasam sa fim priviti de altii.Ma aplec peste umbra mea usor, fara s-o sperii... e acolo, ma priveste si imi citeste gandurile. Im apropii umbra, de umbra ei si o sarut… o cuprind in brate pentru eternitate, lasand timpul sa ne masoare umbrele.