spre haul fara sfarsit,
iar abisul il simt undeva,
la infinit.
Zborul e lung
Si ma plictisesc, deja, amintirile.
Undeva, mai aproape de nimic
Langa mine incepe sa falfaie un pitic.
Cu gluga-i neagra far de fata,
Ma intreba, zambindu-mi in ceata:
-Incotro amice, ce-i, ti s-a urat?
-Vin la tine, silabisesc din gat.
-Dar, tu esti de mult cu mine
Nu-ti mai ajunge starea de nemurire?
-Atunci, vreau sa intru in tine
Ca eu sa fiu tu
Si sã nu mai poti lua
Alte suflete
care nu mai au nimic, asa ca mine."
M-am obisnuit sa plutesc, o fac ziua, cand ploua sau e soare… o fac noaptea cu luna, cand cei care nu plutesc ca mine, plutesc impreuna.
Asa sunt acum, deasupra tuturor, sus… si daca te uiti in sus... vezi ceva?
Acolo sunt Eu, alaturi de ce alegi Tu sa vezi sau de ce ai vrea sa crezi ca mai poate fi… nu am picioare, maini sau ochi, aici nu am nimic din tot ce ti-ai inchipui ca am.
Am doar acest creion, o foaie si gandul meu plutind… de fapt, uite, ia uite ce mai am:
privirea ta! Si daca tot o am... ia zi! Uitandu-te in sus, pe cer, o vezi acum?
Langa mine? E si ea sus… plutesti si Tu? Pluteste... !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu