21...

 

Imi place sa mananc seara, stele pe paine,

sa fac din Luna stapana Cerului.

Iar zorile, au uitat sa ma mai doara,

privindu-ti ochii plini de tot inaltul.

Pe un cal alb cu stea in frunte,

vesela  galopai in dimineata,

rar ning pinii acele desarte,

sa-mi strapunga inima lipsita de speranta.

E prima Toamna  dupa 20 de zile,

Cand te astept sa-mi spui, ramai,

macar o inca viata cu imprumut, ramai cu mine!

 

(21… - Tiberiu Pincova)

 

*******

 

 

 

*******

 

Au trecut, nu mai tin minte cate secunde, de cand te-am cunoscut… si acum mai port pe deget acel inel, ramas inca fara nume.Imi amintesc in  prima zi, dansau in jurul nostru mii-si-mii de Frunze… care mai-de-care mai zglobii, desenand ziua de maine.Obisnuiam sa mananc seara tarziu, stelele pe paine… lasand mereu pentru a doua zi, Soarele sa suspine.Te intindeam pe iarba inca, calda, Cerului sa-i fac oglinda… in ochii tai ca de smarald, stelele ardeau lumina.Din cranguri cad Frunzele, lacrimi, peste trupurile impletite… punandu-ti in par, coroana, precum miresele la nunti impodobite.Astept sa sune ceasul, dupa douazeci de zile, in Octombrie… Te-astept sa-mi spui ramai, ramai inca o viata cu imprumut, pana in Noiembrie.

Ti-am spus adeseori...

 

Ţi-am spus adeseori , să nu-mi răneşti iubirea
Şi lacrimi care ard , în ochi , să nu îmi pui .
De mă iubeşti , să-mi fii doar fericirea ,
Zăvoarele din suflet , pe rând să le descui .

Ţi-am spus adeseori , că port o teamă mare
De altă suferinţă , a altui început .
Mi-e amintirea vie , a clipelor amare
A tot ce am trăit , a tot ce m-a durut .

Ţi-am spus adeseori , că viaţa rău mă doare
Mi-e crucea grea , şi tot cad la pământ .
Mi-ai spus, că dragostea-i minune , e splendoare ,
Naivă cum eram , credeam al tău cuvânt .

Ţi-am spus adeseori , să nu-mi serveşti iluzii
Şi mi-ai dat vise , ce suflet mi-au zdrobit .
Azi dragostea ne zace , bolnavă , în perfuzii
Tristeţea prea adânc , în mine a ciobit .

Ţi-am spus adeseori , că dragostea-mi rănită
Va sângera , scurgându-mă de viaţă .
Azi între noi , iubirea e absentă
Se zbate în ecouri , lipsită de speranţă .

( Ţi-am spus adeseori - Jurca Marinela Florina )

*******

 

 

 

*******

 

 

 

Pluteam amandoi prin vise, iar la un moment dat, am avut un accident… Ea ma intreba, “sangerezi?”, Eu i-am raspuns, ca “Nu!” Apoi mi-a spus, “simt ceva rece de la pieptul tau”… i-am spus ca, “este de la gheata ce ma cuprinde dint-o data”. Si-a asezat apoi palma peste rana si mi-a incalzit durerea… dar i-am spus ca aceasta, vine dintr-o viata anterioara. Mi-a spus ca aude ecoul ce-o infasoara… cu un ultim grai, i-am spus, ca este tot ce mi-a mai ramas din viata. Apoi m-am scurs incet, fara ca Ea sa vada… acum, pluteste Ea pe acelasi nor, din care Eu Am cazut in vis!

LEGATURI...

 

"Un sfert de viaţă îl pierdem făcând legături.

Tot felul de legături între idei, între fluturi, între lucruri şi praf.

Totul curge aşa de repede, şi noi tot mai facem legături între subiect şi predicat.

Trebuie să-i dăm drum vieţii, aşa cum ne vine exact, să nu mai încercăm să facem legături care nu ţin. De când spun cuvinte fără şir, simt că-mi recuperez ani frumoşi din viaţă."

 

(Marin Sorescu)

 

*******

 

 

 

*******

 

 

 

Alergam singur prin noapte, stergand din suflet tacerea… alergam sa prind umbra ta printre infinite soapte. Inodam tacerea din umbre cu lumini multicolore… asa am ales soapta ta.In spate, lumina Lunii se pierde in noapte… e liniste acum, doar o melodie stranie, ce vine din adanc de suflet.Tacerea de cristal se raspandeste-n mii-si-mii de stele… neputincios, ma pierd in Universul dulce, ma amestec printre ele.Doua talpi se joaca prin iarba ce se inalta din pamantul cald… trupuri ce danseaza in lumea de smarald.Umbre dese umbla repezi si danseaza pe pereti… noi doi, contopiti cu noaptea, ardem in noi vieti.Cuvinte zboara-n fluturi, soptite la ferestre… inimi ce  leaga in cercuri, intreg Universul.

L.O.V.E.

Lasa-ma sa-ti spun,

O viata intreaga ce simt acum..

Vremea iubirii incepe cu Primavara,

Eu am mereu vremea mea…  TU!

 

(L.O.V.E – Tiberiu Pincova)

 

 

*******

 

 

 

 

 

 

*******

 

 

M-ai facut sa simt drumul prin intuneric, ghidat de sunetul inimii ce bate in piepturile noastre…  am cautat sa car greutatlile lumii doar in cele doua palme, facandu-le reusitele noastre. Cand ochi rosii priveau la noi cu invidie… noi apartineam unei singure lumi, a noastra. Cu bagajele facute, suntem prinsi in acelasi vis… viata este melodia ce-o dansam iar dragostea-i rasplata noastra. Lasa-ma o viata intreaga sa iti spun numai ce simt acum… sa facem Primavara vremea noastra, doar Tu, Eu si un singur drum.

 

 

Moonlight Shadow

 

Lumina Lunii taia noaptea, fara nicio umbra,

nu avea multe de spus, doar de adaugat…

Si cand iti vorbesc, Tu imi vorbesti,

cand tac, esti doar o umbra si un baston, de lumina…

Vesmantul corporal ma parasise, sub ochii tai albastrii,

in ochii de Luna, ce ma proiecteaza in lumea ei…

Pamantul sa se invarta, clipele sa cearna,

orele in sine, kilometri zile si trenul timp ce le desnoada…

Din multele de zapada, curge iar izvor,

din Luna, naste iarasi zambet, sunt pregatit sa visez din nou frumos!

 

(Din umbra Lunii – Tiberiu Pincova)

 

********

 

 

 

********

 

Ma ridicam in aer , fara gravitatie, tot si numai gand… din zambetul Lunii, sa imi astern un alt Pamant.Ca atunci cand neantul unui tunel, te poarta spre lumina… iar Tu impletesti legamant din fiecare raza.Un trup de zana gol, acoperit doar cu matase… Luna luand pe ea, doar Soarele, lasandu-ne visare.Aerul crispat iti taie rasuflarea si noaptea n-are mila de cainii vagabonzi… viata isi resprira propriul aer, in ochii de Luna ce ma proiecteaza in lumea ei.Cum e lumea dinspre acolo sus, ciudat, dar nu mai vezi Pamantul… doar secundele sa curga, minutele sa treaca, orele sine, kilometri zile, iar trenul timp care se desnoada dedesubt, iubire sa cearna, senzual si ireal.

 

 

Nu-i cereti Soarelui sa va explice misterul noptii...

 

Femeia inseamna gand, dorinta si vise,

vise spulberate, farmec sau implinire…

Citeam candva dintr-o carte si am asternut apoi in viata,

Niciodata nu am ajuns, la acel inceput

prin care sfarseste sfarsitul…

Shakespeare a fost indragostit, dar piesele-I sunt triste,

o tristete amara, strapunsa de o sabie blanda…

Cand sabia capul mi-a taiat,

visele mi s-au imprastiat in mii-si-mii de cioburi…

Acum imi caut pe jos, nu visele, iertarea!

Astept de mult un plic si un postas,

ce nu mai suna, ci doar imi bate in cuie gandurile…

 

(Nu-I cere Soarelui, misterul noptii – Pincova Tiberiu)



 

 ********
 

 

 

 

 

********

Candva te voi ierta pentru ca mi-ai spart inima si mi-ai imprastiat visele…  dar acum te iert, nu pentru ca meriti iertarea, ci pentru ca merit Eu linistea.Am jucat ani buni rolul nebunului, din piesa ta de teatru… mi-am castigat regatul, pierzand un singur cal.M-am plimbat apoi din gura-n-gura, pana am devenit cuvant… apoi am fost pe rand, carte, diapozitiv, film si arhiva.In linistea mea, acorduri de pian cu Luna… bat clopote, de ospat ar fi mai bine!Dincolo de albul din care mi-au ramas doar amintirile… culoare, multa culoare, sunt din nou liber!

 

Pasarea cu aripi peste lume...

 

 

 

Pasarea citea in zbor, un pisc semet de vreme,

adanc infipt in codrul inca verde,

peste valea larga, umbra si-o asterne.

In valea de smarald un pom in toamna infloreste,

ramul isi intinde larg, iar pasarea pe brat

neturburata poposeste,

din floarea alba, voal isi pune,

contopita acum cu codrul, departe de lume

in neclintire, apartinandu-si  absolut.

 

(Pasarea cu aripi peste lume – Tiberiu Pincova)

 *******

 

 

 

*******

Cand ingeri plang cu lacrima albastra… din Cer cad pasari mii-si-mii, cernand matase.Cand ucizi un zbor si visul se stinge cu el odata… pe Pamant nu vor mai fi culori si totul va fi in ceata.Cand din palme, colivie ii faci, din aripi penele ii cad… si zi-de-zi va fi tot mai departe de lume.Intinde-I bratul si doar atat… acolo o sa-I fie vesnic casa, iar aripile intinse peste lume.

Nopti in flacari...

 

Pasari ce lovesc cu aripile,

cerul noptii cu jumatati de Luna,

impart lumina in mii de puncte

ce stralucesc in ciuda Lunii,

mai puternic, decat iubirea pamanteasca,

cu nopti in flacari…

 

(Nopti in flacari – Tiberiu Pincova)

 

******

 

 

******

Insula de cand te-am vazut, am incercat sa-ti ud cu lacrima stanca… nu erai acolo, cand pasari loveau cu aripile cerul, pierdute in jumatati de Luna. Cand noptii in flacari, ard in candele pe nisipul tau fin… aminteste-ti insula, ca ti-am udat cu lacrima trupul.Asteptam demult piatra rupta din trupul tau, sa-mi poarte numele… cand vezi pasarea plutind spre mare, cand Tu insula, nu erai acolo. Impinge valul dincolo de caldura ta si transforma noptile reci in flacari… iar pasarile sa imprastie lumina Lunii in mii de candele ce plutesc pe cerul senin. Vara imi zambeste cu muzica din valul tau, insula pustiu… doar Eu si pasarea de la inceputuri, dansand printre candele arzand, iubire.

 

O aripa din cer cazuta…

Pasarea intinsa cu aripa cazuta,

Cu cantecu-i trist si privirea-i muta,

Frunza cazuta, mormantu-i cerne,

Dar zambetul ei, iubirea-i asterne…

Cum trecem prin vreme,

Vreme ne trece,

Doar urma ramane

Si la izvor, un pahar cu apa rece…

(Nastem izvor – Tiberiu Pincova)

 ******

 

 

******

Noi nu trecem prin vreme, ci vremea peste noi… nici nu pasim cum credem noi, ci pasul e tendinta. Poate nici nu gandim, ci gandurile cad peste noi… din simpla obisnuinta, din a omului fiinta. Pasarea cauta intinsuri de ape, iar cantecu-I suav, in vale rasuna… pluteste gingas sub valul albastru, in geamat de struna. Pleci,cladindu-ti in urma pereti de sticla… Eu, imi caut in noapte stelele pierdute cazute si prefacute in intuneric. Intre noi, un perete de sticla pe care strigatul, nu poate sa-l sparga niciodata. Am spart in aschii albastre, oglinda ce ma privea… cu ochii adanci si straini. Am oprit orice imi aduce aminte, ca prin lume un corp de apa, nisip si cenusa ma insoteste… eram un copil batran si naiv ce arunca cu diamante in mare, sa vada cioburile risipite, pe plaja de aur. Acum sunt un batran, ce priveste copilul ce sapa adanc in nisipul fierbinte… cautand un graunte de fericire, in cuvant, in fapt si dincolo de cuvinte.Nu-ti caut in oglinda privirea, in noaptea cand sunt parasit… caci masca subtire imi ascunde privirea, de om amagit. Ma arunc mereu in golul cetos al iubirii, in prapastia dintre real si fictiune… caderea e simpla, prapastia adanca, cuvinte ce ard inca in scrum, vor sadi incet, o noua viata…

 

 

Circle of life…

Va veni o clipa cand fiecare moment

al iubirii noastre, prinde culoare intr-un tablou,

iar tabloul, capata lumina vietii.

Adanc cufundata la pieptul meu,

sa privesc prin ochii tai Luna,

buzele sa ni se atinga,

printr-o cascada de apa cristalina.

Cand degetele noastre se vor intalni,

din piepturi sa zboare liberi, fluturi.

 (Contopire – Tiberiu Pincova)

 

 

*****

 

 

*****

Adun intr-un buchet de trandafiri, toate clipele in care inima a cantat Soare si a dansat Luna… in care sangele a facut mii de piruete, eliberand fluturi de lumina, iar timpul s-a oprit in loc. Atingerile stranse in anotimpul nostru… tacerile ce curata si ultimele pete de singuratate din sufletele noastre.Diminetile in care am zambit Soare…  stralucirea ochilor tai, ce cheama din noapte, Luna. Tu iubire, ce ma nasti, ma alaptezi din cei mai frumosi sani… ma faci om, dornic de iubirea ta, la ceas de fiecare vreme.

Privesc in fiecare noapte, Luna din ochii tai...

 

Luna, stapana a gandurilor noastre,

in gandul tuturor privesti nestingherita,

in ochii ei, lumina.ti oglindesti.

In bezna noptii intunecate,

tremur tot cand te privesc,

ma simt timid sa te privesc mai sus de mijloc,

ador  enorm cand te aprinzi din stele

plina de farmec si mister,

sa te cuprind in palme, sa te privesc dansand pe cer.

(Angela – Tiberiu Pincova)

 

******

 

 

 

 

******

 

Luna apartine tuturor,caci  cele mai bune lucruri in viata sunt pe gratis… cuprind in palma, strans, razlele ei, pentru a nu le lasa prada zilei si le lipesc de piept.Imi inchipui ca aceste raze sunt ochii ei, iar astfel imi poate privi in suflet, marea mea dorinta… si tremur tot cand vad a ei lumina, mai sus de mijlocu.i catifelat, timid ii mangai sanii, atat de delicati. Te privesc, imi picuri raze printre pleoape si.mi zambesti…  in fiecare noapte vi sa.mi spui: “locuiesc in inima ta, ca nicicand sa nu o lass a planga”. Lumina zambetului tau, in sufletul meu salajluieste, pe pieptul meu iti dormi fruntea… intineresc in fiecare noapte si imbatranesc in fiecare zi, alaturi de tine in eternitate.

Clair de Lune...

 

 

Ţi-e sufletul ca un peisaj ales
Ce vin să-l farmece bizare măşti;
În cântec de lăută, dansând, ies
Tristeţi, de sub vopselele groteşti.
Cântând în modul lor minor iubirea
Puternică şi viata oportună,
Nu par să ştie ce e fericirea
Şi cântul lor se pierde-n clar de lună,
În clar de lună, blând ca o-alinare,
Ce face păsări să viseze-n ramuri,
Sa hohotească de extaz izvoare,
Izvoare mari şi zvelte, printre marmuri.

(Clar de Luna – Paul Verlaine)

 

 

 

******

 

 

 

******

                                                

Mi.am facut din deget semn de carte, printre filele bronzate de timp... lapte si miere imi este amintirea, iar glasul ce te striga, e cand zambet, cand tristete. Alergand pe cai albi in noapte, semanand basme... culegand din ganduri ceata si asezand in noapte Luna. Ma asez vesnic langa steaua, ce ma cauta, ce ma striga... intind mana larg in zare, covor rosu sa astern, dorului ce.l chem.

Cu fior nestins de patimi, te asezi pe brat sfielnic... sunete se sparg in noapte, de saruturi, chiar de soapte. Fie.ti sarutarea dulce, cum a fost si pana acum... sa pasim din nou impreuna, pana la sfarsit de drum.

Trandafir de fericire...

 

 

 

Migdal frumos ce iute-ai inflorit
Si florile in fructe se schimbara,
Amar si dulce-i zambetul ivit
Pe gura ta cand dulce, cand amara.
Din mana ta eu iau pocalul plin,
Si inchinandu-l fericirii tale
Sarut pe-argintul parfumat de vin,
Amara, dulce urma a buzei tale...

(Migdalul – Omar Khayyam)

 

 ******

 

 

 

 

******

 

Esti astrul cel mai presus de pe cer...  si plutesti lin spre fereasta, unde Eu o raza.ti cer. Uneori esti cerul, cu ale lui calesti... si.n intreg Universul Tu mi.l rascolesti. Esti steau a cea mai luminoasa, poleita cu argint...  ce.n fiecare noapte ma lumineaza, nascocind povesti. Esti pacea din trandafirul galben, ce.mi mangaie obrazul... si mireasa ce.mi canta la ureche, parfumand auzul. Esti trandafirul galben, ce infloreste.n inima mea... esti stropul cald de ploaie, ce ma trezeste din a visa. Visul meu adanc si placut, precum zambetul tau... esti spuma valurilor vietii, lovind malul meu! Esti lumina ce.mi limpezeste ochii umezi... esti ultima silaba, ce o rostesc inainte de a te visa. Esti roua de pe trandafirul galben... in care o viata intreaga, Eu doresc a ma scalda! Si dintre toti trandafiri galbeni... Tu esti mireasa mea!