Am adormit in gandul tau, ca Soarele si Luna...

Suntem doua pietre vrajite ce nu se intalnesc,

Asezate meticulos,  in mijloc de infinit.

Tu imi dai o raza de caldura si lumina,

Eu, te sting din dor cu umbra mea.

Arunca.mi din a ta oglinda, o raza de suflet

Si ascunde.te in a mea umbra sa te pot din nou...

imbratisa!

(Soarele si Luna – Tiberiu Pincova)

*****

*****

In intuneric, formele sunt lumina, Tu esti Soare, Eu sunt Luna... acum inteleg de ce ne intalnim decat in gand, sadind pe cer stele. Mintea vede ce nu poate aude si sadeste in suflet, ce nu poate sti... asculta timpul, ce formeaza stele, cate nu iti poti inchipui. Ascunde.te in mine.n noapte si iveste.te din nou in zi.de.zi... asterne peste mine soapte, umbre si lumini multicolore si fa.ma sa le pot simtii si auzii. Desparte.ma etern de zi si noapte si umple.mi cu tine golul... atunci vom dansa impreuna, cu Pamantul amandoi ne.om invarti!

Am adormit in gandul tau...

Hai iubito, dormi, aseaza.te usor pe bratul meu,

nu te gandi ca.i prea scurt, se intalneste cu gandul tau!

Ai adormit? Scrie.mi din vis un basm frumos,

aseaza.mi iubit.o cantec! Un cantec pe care sa.l pot vedea,

un cantec sa.l pot auzi in suflet,

acolo unde ma doare cand nu te vad!

(Aseaza.mi iubito cantec – Tiberiu Pincova)

*****

*****

Atunci cand poti auzi soaptele cand intalnesc linistea... acolo este imbratisarea si sarutul meu, iar Tu,intreg  Universul. Un Univers in cautarea unei singure stea, careia sa.i dau numele tau... falfaitul aripilor si pasarea care sa o numesc la fel. Muntii, pomii, florile si apa... poate un pic din numele meu! In somnul nostru, am dormit toate acestea la un loc... acum respir visul si speranta unui nou somn impreuna. Te iubesc, te iubesc, te iubesc... dormi cu mine in gand, stinge lumina, sa te te pot vedea!

- va urma -

Un somn treaz...

Inchid ochii si iti simt atingerea blanda, simt ca zbor.

As vrea sa fiu sarutul care ajunge pe buzele tale

Lumina din ochii.ti ce stralucesc, ca doua cristale.

Esti mai frumoasa decat Luna ce ma priveste.n noapte

Cu ochii inchisi te vad, te.ating, iubindu.ne in soapte.
Si nori cenusii, ce plang pe noi cu apa cristalina,

Ziua ce.si schimba haina dupa noi, din furtuna in zi senina.

Urasc si mai mult acum, distanta care ne desparte,

Si glasul inimii moarte de dor, strigandu.te departe.
Poate o lacrima de fericire,ce.ti aluneca usor pe.obraz,

Caci doar Tu iubito, esti visul frumos, ce ma tine treaz!

(Un somn treaz –  adaptare dupa Kosta Corsarul -Tiberiu Pincova)

*****

Am lovit zarea cu aripile si aerul se aseza frumos ca intr.o pictura a lui Leonardo, pe una din maretele sale cupole Dumnezeiesti... de acolo vedeam tot binele si raul, dansand  la brat cu omul.

Tot de acolo mi.am luat si dorul si iubirea si viata... am impins.o adanc in plamani.

Te iubesc mai adanc ca Universul... iar ziua isi schimba haina dupa noi.

Sarutul, dorul si parfumul, cade peste noi din nori... astept somnul care ma trezeste, zambetul tau bland, ce ma tinge in gand.

Acum, astept adevarul si viata, apoi ma pot intoarce din nou pe aceea bolta... caci am lasat trecutului, viitorul meu!

O zi fara tine cat zece ani de dor...

Iubito, mă gândesc la tine
Ca un borfaş la ceasul unui lord
Şi se ciocnesc în carnea mea drezine
Şi caii fac atac de cord.

(Cel mai iubit dintre pamanteni – Marin Preda)

*****

*****

Iubirea ti.a adus in ochi tot cerul, ti.e inima in forma de.orhidee... in pieptul meu o vraja parca tese, acest portret din fata mea. Afara ploaia alearga niste frunze, desprinse de pe talpa ta... si parul a.nceput sa ti se ude, trezind din el mireasma sa. Simti iubito cum inimile se prefac in unde, iar noi ne regasim plutind... pe muzica iubirilor profunde, in care ne nastem sa murim? O noua viata faurita.n juraminte si un infinit de vieti in urma sa... ne ducem crucea sus pe munte si numele.l legam de.o stea.

Dulcele somn, pe petale de trandafir...

La semineu iti spun povestea din gandul calator,
Ne leganam imbratisati si ascultam cum bate vantul
La geam, cu flori in mana, cu tipat de soim in zbor.
Si-mi pare totul ca-nainte, cand stapaneam Pamantul.
Umbrele noastre se joaca pe perete
Ca soarele ce-apune, intr.o pata pe plafon.
Cuvintele se tes din noi cu multa sete
Ecoul pus sa dea raspunsul, a devenit demult afon!
Intarziate patimi, cascade in surdina,
Faclii aprinse-n larguri, sub orizont stingher.
Vei mai veni aievea? Sa te astept si maine?
Ce zici, faptura dulce si plina de mister?
(Povesti la gura sobei – Tiberiu Pincova)

*****

*****

Legat.am ganduri in cununa, cu trandafiri si orhidee... doar zgomotul facut de vant, imi rasuna in minte si primul meu cuvant, ce mi.l aduc acum aminte. Pictam cu ochii, un verde nesfarsit si flori de camp pictam... si cerul de.un albastru infinit cu pasari ce pe.un portativ au
adormit. Uitat de timp, intr.o poveste fara de sfarsit... calatorind spre tine si impreuna.n infinit! Aud doar linistea iubirii in Primavara dintre noi... pe taramul fericirii, iubindu.ne amandoi. Buzele tale ce saruta omatul cu jar viu de lumina... imbratisarea ce.si atinge scopul, in siragul ce coboara lin pe pieptu.ti, din apa cristalina. Din Soare a ramas acum o pata, ce mi se topeste usor in ochi... adormim cum o faceam odata, iar Tu in piept, purtand ale iubirii, purpurii culori.

Cel mai frumos lucru din lume, este sa iubesti si sa fi iubit!

M-am trezit cu tine in suflet,
cu inima plina de tine,
fara sa-ti stiu mirosul,
fara sa te sarut,
fara sa te ating, doar cu gandul,
atat.
Mai departe,
nu tine de mine,
nu mai am forta,
nu mai e nimic,
plec in multime,
ma pierd.
(Poveste – Roxana Stefan)

*****

*****

Te mangai cu umbra iar Tu ma privesti prin ochii adanci ai stelelor, in lampadarul Lunii... trecut demult de miezul noptii, esti prin astazi si ieri si maine, pasii ce ma poarta in infinit. Hai! Spune
luminii unde sa se opreasca si intunericului unde sa stea in genunchi... atarna din nou pe perete, in vechiul cui ruginit, ceasul nostru cu ticait mut! Peretele de catre fereastra fa.l Soare, iar cel pe care apare umbra mea, fa.l luna... aseaza acolo patul si haide sa ne odihnim. Mangaie.mi parul si scalda.mi cu tine ochii... mai departe, nu tine de mine, nu mai am forta, nu mai e nimic.
Fa.ma sa.ti ating din nou gandul, sa.ti impartasesc mirosul Primaverii... sa te ajung cat mai departe, sa te imbratisez cu dorul, dulcelui sarut!

Ma inund de tine...

Aş vrea să pot să trăiesc liniştea absolută,
să-mi abandonez fiinţa în dulcele cântec al tăcerii
Să alerg spre oriunde fără să-mi pese de nimic,
ştiind că „oriunde” reprezintă pace şi adevăr, linişte şi iubire!

*****



*****


Ganduri intoarse pe.o coaje de timp... trairi de ciocolata in vise curcubeu. De ce am impresia ca te.ai nascut special pentru mine... ca timpul te.a modelat dupa fiecare inspiratie a mea. Doamne cat de mult ador Primavara, cu primele chemari din raze de Soare... cu florile ce se nasc din zapada si continua sa de.a nastere unui pastel multicolor. De cele mai multe ori lucrurile simple sunt cele ce ne aduc cea mai mare bucurie, intensa si sincera... Aceea bucurie pe care ochii o oglindesc in mii de culori, cu nemarginita maiestrie, imbracata in vesmant de alb. Cand ochii te dor de mine, in pictura visului devenit realitate... ma inconjor cu tine, te cuprinzi de mine si ma rasfat, inundandu.ma de tine!