Noaptea in care ii soptea,
Tacuta luna de pe cer,
Mai fura noaptea cate-o stea
Din ochii mei incinsi de dor.
Pe cerul meu sa vina-n zbor,
S-o tin in brate tremurand,
Ca umple cerul de fior,
Si-mi pune ordine in gand!
Raze calde in zori se intind
Cu ele ochii de-i incing,
Te soarbe-n ei cu-atata dor
Nu e a mea lumina lor!
Ti-am spus despre cutia mea magica? Ea e comoara mea cea mai de pret si uneori, noaptea cand dormi, ma strecor la tine in vis, imi pun urechea peste ea si ai ascult fermecat melodia... are un cantec special, pe care doar Eu il cunosc, un cantec fara de care n-as mai putea traii, un cantec din care cele mai frumoase note s-au nascut din cauza mea. Cutia mea magica e neasemuit de pretioasa, dar prefer sa ramana acoperita de privirile lacome ale celorlalti, deoarece oricine ar visa la formele ei fermecatoare dar putini i-ar asculata si i-ar intelege cantecul si cantecul e sufletul ei, nemuritor si nepretuit... cutia mea magica e o comoara ce am furat-o din pasiune dar o pastrez si ingrijesc din netarmuita dragoste... vreau sa-mi apartina pentru totdeauna, dar Ea ma stapaneste pe mine si sunt constient ca am s-o pot pastra doar tinand-o fermecata... de puterea dragostei... de aceea ma simt pe deplin fericit si implinit caci dragostea mea este infinita si stiu ca n-am sa pierd comoara mea cea mai de pret, cutia mea magica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu