Am obosit de-atata preumblare
Si de atata plans capul ma doare,
Privirea mi-o indrept mereu spre cer
Si, de la Tine, Doamne, atata cer!
Tu, Doamne, da-ne pacea si izgoneste raul,
Nu ne lasa ispitei sa ne inghita haul,
De atata suferinta in lumea asta mare
Si-atata nedreptate, azi sufletul ma doare.
Ma rog la Tine, Doamne! sa ai grije de noi,
Caci, toti din asta lume suntem copiii tai.
Lasa-ma te rog sa-ti colorez sufletul In fiecare dimineata cu aceste randuri... trimitanduti ale mele ganduri. Pentru ca atunci, cand Tu le vei citi, zilele sa-ti fie senine si placute… in fiecare zi. Sa-ti fie ochii tot mai stralucitori… si sa-mi fie aproape, pana-n zori! Tu pentru mine esti la fel ca universul... ce-mi imi canta peste lume duios versul,in care Eu am sa iti zambesc... sa-ti promit ca intr-o zi, voi reusi sa te-talnesc.Drumul spre sufletul tau, sa-l lasi mereu deschis...o sa-ti soptesc cuvinte, mai departe-n vis!In a ta tristete, as vrea sa fiu stropul de culoare... as vrea sa-ntind mana, sa imi ajunga pana departe-n zare. As vrea in sufletul tau mii de ani sa ma topesc... Tu esti de pe cer cea mai stralucitoare stea, ce nu ma satur s-o privesc. Maro in braduti, aproape jumate viata... soarele bate in geam, se face iarsi dimineata. La capatul capatului stai patru, cinci, sase, sapte... sunt sapte scari si inca odata sapte. La bataie de ceas in fiecare dimineata... cand raza mea de soare ma spala din nou pe fata. M-am intins, m-am aplecat, m-am uitat o vreme pe geam. Nimic – o alee, ca o asteptare lunga... stau la celalalt capat si astept, in ochi sa mi te-aduca!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu