Iubirea II...

Din fascinatia contopirii noastre,
dorul sa-mi fie acel vulcan activ
din insula exotica a privirii tale.
Din iminentul taifun al ochilor tai,
cerne-mi o lacrima de cristal
din misterul adancurilor tale
neprihanite.
Iubirea-mi sa fie
acel riu de argint ce zboara
prin dorsala eternitatii tale
Din scanteile simtirii mele amortite
se dizolva in corpul tau hipersalin
un dor istovit, searbad.
Rasuflarea mea nestingherita,
briza amurgului radios,
germineaza in pestera inimii tale,
o frageda racoare.
Trupul iti este tot mai ud,
dar s-a umput incet cu soare.
spitalul devine tot mai mut,
carucioare cu roti de car,
Zac acoperite-n praf… dezbracate…
Tu iubita mea, esti langa mine in pat,
sub bratul spiralat, patura moale.
Nimic nu te mai doare!

Ii place jocul, adora sa se deghizeze, sa se ascunda, sa se camufleze pentru a trece neobservata si a-si urma drumul sau nestingherit. Realizeaza ca omul nu priveste cu ochii si nu judeca cu mintea, ci mai mult cu prejudecatile, deprinderile si invatamintele sale… observa ca oamenii sunt hraniti, imbuibati cu teorii, definitii, dogme, care in timp devin convingeri. Ea incearca sa inteleaga, sa patrunda cat mai adanc in esenta lucrurilor, in miezul realitatii perceptibile… in lumea ce se transforma fara incetare, sa inteleaga, sa se bucure cu ochii, sa invete.
In Ea mereu moare ceva si in acelasi timp se naste altceva… dar, indiferent prin cate metamorfozari ar trece ,un singur lucru ramane constant, adoratia pentru Iubirea eternal…sufletul ei este un suflet cu largi deschideri spre nou, un suflet mereu in cautare, mereu in alergare dupa necunoscut… stie ,ca lumea ii intinde lungi mreje prin imaginea sa efemera si prin spectacolul si carnavalescul ei. Cat de puternic trebuie sa fie al sau suflet ,ca sa nu cada in spectacolul nocturn? Cat trebuie sa lupte cu Ea insusi, cu propriul ei destin? Aceasta lupta e teribila… stie, ca doar prin iubire omul poate restabili corespondente intre Univers si sine, simtindu-se o particica din marele mister.
Doar iubirea degaja o energie omnipotenta care o obliga sa marsaluiasca tot mai adanc in propria constiinta si o ajuta sa se autocunoasca prin ratiune si contemplare.
Iubirea e o cale de cunoastere a misterelor lumii, de care este indragostit, dar este si o cale de cunoastere a sufletului ce inca se ascunde. Inima sa aspira la o dragoste absoluta, la o iubire eterna… doar atunci, vrea sa cunoasca, vrea sa stie, sa fie convinsa absolut. Adevarata iubire e ascunsa in interiorul sau si vine mereu din infinit si curge neincetat prin potirul inimii sale… stie ca iubirea invinge timpul, spatiul, dand energie , profunzime si sens vietii. Iubirea , cunoasterea si autocunoasterea constitue pentru Ea sensul existentei… chiar daca nu-i place termenul de "supraom ", totusi, oamenii cand iubesc cu adevarat devin supraoameni… si mai crede ca o iubire care nu este eterna, nu este iubire.