Da-mi mana Ta prin noaptea grea ce vine
De zgomotul nocturn sa nu te sperii,
E doar soapta inimii mele, ce te cauta,
Cum cauta zapada frigul iernii.
Urmeaza calea lunii, vei afla
Ca fara Soare Ea nu straluceste,
Si da-mi, acum iubito, mana Ta,
Cand noaptea, in vis, iti aud parul cum fosneste,
M-aplec sa te sarut si cad in palma Ta,
Imi dispari, si prima raza ma izbeste.
N-as vrea demoni din mine sa ascult,
Insa m-a blestemat o stea, si ma priveste,
Din inaltul cerului,cum catre tine-ntind,
Mana, dar ea nu te gaseste.
Dar vine ziua-n care, din izvor,
Pamantul o sa-nghita apa ce ii prisosea,
Muntii inalti se vor preface-n sesuri,
Campia ridicata va parea.
Si va ploua neincetat cu-aripi de inger,
Stele se vor asterne-n calea ta,
Iadul si Raiul,deplorabile constrangeri,
Se vor unii, iar Eu voi tine in mana, mana Ta.
Roaga-te, striga, canta, iubeste si plange… fericirea-i aproape, rosteste cuvinte simple si fara mister… implora vise de catifea, sentimente amestecate cu noroi, joaca, asteapta fluxul si refluxul, retrage-te in tine odata cu marea, revino-mi in inima, da-mi sarmul zilelor cand ploua cu soare si luciul ghietii sub picioare… da-mi din lume tot ce-i mai bun
Da-mi luna si cerul stelelor cu capul in jos… da-mi mana ta si ia-o pe a mea, imbratiseaza-mi umbra din focul vatrei, noaptea, iarna… da-mi izvorul de unde isi beau visele speranta, de unde-si trage curcubeul frumusetea, da-mi speranta vietii in ziua de apoi… da-mi tot ce nu stiu a-ti cere si ce inca nu am indraznit… greul norilor ce aduce ploile, o harpa cu notele in acorduri simple si o aripa cu care sa ne invelim de-acum in doi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu