ascult tacerile sarutului pe care
ai desenat universul din noi
in linii ce trec prin spirala iertarii,
ascult cum plange ultimul vers
din piesa nescrisa inca,
ce dor de furtuna si alb
cat de multe torente ascunse-ntr-un
ghimpe de foc ,
langa tine ma ard amintiri impreuna
ard langa tine cu gust de mirare,
din visul furat deunazi doar pasarea
gandului tau pentru mine,
mai stie sa fluture aripi ,
iubirii sa-i dea respiratie noua.
curand ardem in doi ultimul nor,
în templul dorintei de-a fi
primavara cu tocuri inalte,
ascult sarutul ce-mi pune viata la loc
pe lespezi intoarse din noapte.
zambetul tau atat de cald
daruit de creaturi divine,
invaluita in culoarea de smarald
care te prinde foarte bine.
in lumina ta din nou ma scald
precum acele antice regine,
atins de al brizei fald
venita din inaltimile alpine.
astfel in sentimente ard
nu mai stiu ce e cu mine,
tu-mi esti scut, dar si stindard
ce bine este langa tine!
Desenul de asta noapte, legat de noi prin soapte… soapte din departare, soapte la ureche, formand cuvintele pereche… desene colorate, frumos conturate, desene divine, venite de la tine… dimineti din sapte(7), de mine intarziate, de tine scuzate… vin sa ma inclin, gandu-mi este lin si cerul senin… oameni impotriva, destine-n deriva, pareri ciudate, de ei aruncate.
Cuvinte sfinte venite cu Moshu: “tacere-i ca mierea si face obrazul rosu”
Dimineti noi au sa vina, transformand rauri tulburi, in izvoare cu apa lina… cerul din nou cu stele, magia lunii intre ele… astru aprins din zi si noi vesnic copii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu